Bucureștiul se confruntă cu o situație critică privind siguranța clădirilor, având peste 2.300 de imobile identificate cu probleme structurale. Aceste cifre reflectă doar clădirile care au fost deja expertizate, însă numărul real de construcții vulnerabile este considerat mult mai mare. În ultimele trei decenii, prin programele coordonate de autorități, au fost consolidate doar 37 de clădiri cu risc seismic în întreaga Capitală, ceea ce evidențiază un ritm foarte scăzut de intervenție.
Un incident recent din sectorul Drumul Taberei a pus în prim-plan urgența acestor măsuri, după ce un bloc a fost evacuat din cauza unei fisuri apărute pe trei etaje, între două scări. Primăria Capitalei a precizat că această crăpătură era cunoscută de către autorități încă de 9 ani. Totuși, procesul de remediere a fost blocat deoarece proprietarii din acel imobil au refuzat soluția de consolidare propusă de instituțiile competente pentru siguranța clădirii.
Obstacolele care întârzie lucrările au fost analizate de Matei Sumbasacu, fondatorul Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic, și de Răzvan Munteanu, directorul executiv al Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS). Această instituție este responsabilă cu gestionarea proceselor de consolidare în București. Expertul Matei Sumbasacu și conducătorul AMCCRS subliniază dificultățile administrative și de cooperare cu locuitorii care trebuie depășite pentru a asigura stabilitatea imobilelor.
Regulile privind consimțământul proprietarilor au suferit modificări legislative semnificative pentru a facilita intervențiile. În prezent, un imobil poate fi introdus în programul de consolidare dacă jumătate plus unu dintre proprietari dau acordul. Înainte de anul 2022, legea impunea acordul a două treimi din proprietari, iar până în 2018, procedura era mult mai restrictivă, necesitând consimțământul tuturor proprietarilor pentru a putea începe orice tip de lucrări de consolidare.
Evoluția normelor juridice reflectă încercarea de a simplifica procedurile de securizare a clădirilor, însă rezistența proprietarilor rămâne un factor determinant. Trecerea de la necesitatea acordului unanim la majoritatea simplă reprezintă o încercare de a accelera procesul de consolidare în București. Totuși, cazurile precum cel din Drumul Taberei demonstrează că, în ciuda schimbărilor legislative, refuzul individual sau colectiv al proprietarilor poate bloca soluții tehnice deja identificate de experți.
Situația riscului seismic în București este strâns legată de vechimea construcțiilor și de capacitatea de intervenție a autorităților locale. Gestionarea acestor riscuri necesită o coordonare constantă între expertiza tehnică și acceptarea socială a măsurilor de siguranță. Din cauza numărului mare de clădiri neexpertizate, managementul riscului rămâne o provocare majoră pentru administrația orașului pe termen lung.