Analiza datelor de pe platforma guvernanta.gov.ro arată că managementul companiilor de stat din România este caracterizat de o lipsă de expertiză specifică și de o prezență semnificativă a profilurilor cu istoric politic. În loc de manageri orientați către performanță, sistemul pare să favorizeze „custodele” care mențin status quo-ul. Datele evidențiază că profilul de conducere nu este determinat de competența de management, ci de poziția pe piață și de activele deținute de companii.
Expertiza de domeniu este extrem de limitată în structurile de decizie ale întreprinderilor publice. Aproximativ 51% dintre persoanele analizate nu au lucrat niciodată în domeniul companiei pe care o conduc sau o supraveghează, iar această cifră crește la 61% în cazul consiliilor de administrație. De asemenea, doar 22% dintre lideri au condus organizații cu peste 500 de angajați, iar doar 16 persoane au gestionat entități de peste 5.000 de oameni, indicând o lipsă de experiență la nivel de anvergură.
Traseul politic este un factor determinant, chiar și atunci când nu este declarat oficial pe platformă. Deși doar 18% dintre persoane au afiliere de partid raportată de ministere, un istoric politico-administrativ apare în 34% dintre CV-urile analizate. Această tendință este și mai pronunțată în consiliile de administrație ale monopolurilor, unde 47% dintre mandatele de membru aparțin unor persoane cu astfel de trasee, ceea ce sugerează că rețeaua de numire este adesea mai relevantă decât competența tehnică.
Remunerațiile reflectă un paradox în care cele mai mari venituri sunt oferite acolo unde managementul este cel mai puțin critic pentru profit. Un director general câștigă, la mediană, circa 32.000 de lei brut pe lună, de peste trei ori salariul mediu din România. În companiile de tip monopol sau infrastructură unică, mediana pentru un director general urcă la 45.000 de lei brut, în timp ce într-o piață concurențială, această sumă scade la 17.000 de lei brut.
Sistemul de selecție pare să prioritizeze atribuțiile de lucru în detrimentul rezultatelor concrete. Între 79% și 80% dintre CV-urile analizate enumeră exclusiv atribuții din fișa postului, în loc de rezultate cuantificabile. Doar 7% dintre candidați menționează cifre clare, precum creșteri, redresări sau investiții finalizate. Această abordare transformă procesul de recrutare într-o simplă verificare a conformității cu un formular, fără a evalua capacitatea reală de a construi și de a dezvolta organizația.
Guvernanța companiilor de stat în România urmează standardele OCDE pe hârtie, însă aplicarea practică rămâne deficitară. Deși legea prevede o perioadă de „carantină politică” și necesitatea unei matrice de competențe, realitatea este marcată de interimate prelungite și de utilizarea mandatelor ca sursă de venit stabil. În comparație cu modelele din Suedia sau Germania, unde funcționarii din consilii de administrație au reguli stricte de remunerare sau de expertiză, sistemul român permite acum ca un mandat să devină un al doilea salariu.