Guvernul condus de Luca Niculescu a anunțat un plan de reorganizare administrativă care vizează comasarea localităților cu un număr de locuitori de maximum 1.500. Această reformă ar putea duce la dispariția a 429 de comune de pe harta României, fiind considerată una dintre cele mai importante schimbări de la reforma din 1968 încoace. Procesul va fi desfășurat în două etape distincte, începând cu o fază de asociere voluntară și finalizându-se cu o etapă obligatorie.
Prima etapă a reformei vizează comasarea voluntară a localităților până la data de 1 martie 2027. Comunele care au sub 1.500 de locuitori pot decide unirea prin referendum local, inițiat prin hotărâre de consiliu local, primind în schimb un program de investiții și facilități fiscale. Ministerul Dezvoltării propune chiar un fond care să acopere taxele locale pentru o perioadă de 3-5 ani, oferind scutiri de impozit pe clădiri, fără a acorda sume directe de bani.
Etapa a doua, care urmează după 1 martie 2027, va consta într-o comasare obligatorie, descrisă de ministrul Marcel-Alexandru Stoica drept „o comasare prin asumare”. Sorin Grindeanu a menționat posibilitatea ca această reformă să fie implementată prin angajarea răspunderii Guvernului în Parlament. Un aspect controversat este faptul că, în această fază obligatorie, ministrul a declarat că vor exista excepții de la organizarea referendumului, ceea ce ar putea genera probleme juridice.
Impactul asupra județelor este semnificativ, în special în zonele unde numărul localităților mici este ridicat. Cele mai afectate regiuni sunt Alba, cu 27 de localități, urmată de Caraș-Severin și Hunedoara, care ar putea pierde câte 26 de primării fiecare. De asemenea, județele Cluj, Mehedinți și Olt sunt pe lista celor cu un număr mare de unități administrative vizate de procesul de comasare, cu peste 23 de localități afectate în fiecare caz.
Ministerul Dezvoltării estimează că această măsură va genera o economie de aproximativ 250 de milioane de lei pe an. Totuși, criticii, precum președintele Asociației Comunelor din România, Emil Drăghici, avertizează că unirea unor localități sărace nu creează automat venituri noi. Există, de asemenea, temeri legate de distanțele mari și lipsa transportului public, situație menționată de primarul Ginovel Gheorghiu, care explică dificultățile de deplasare către noile centre administrative.
Structura actuală a administrației teritoriale din România este bazată pe harta stabilită în 1968, cuprinzând 3.181 de unități administrative. Aceasta include 41 de județe, 103 municipii, 216 orașe și 2.862 de comune, conform unui studiu al organizației Funky Citizens. De la implementarea hărții actuale, țara a înregistrat o scădere demografică semnificativă, ceea ce a dus la golirea multor sate și la mutarea activității economice în jurul marilor orașe.