Analistul Dan Dungaciu susține că România a pierdut șansa de a implementa o strategie comună în regiunea Mării Negre alături de Turcia și Bulgaria. Conform declarațiilor sale, divergențele de viziune privind securitatea regională și prezența militară americană au blocat capacitatea celor trei state de a acționa unitar. Această lipsă de sincronizare a împiedicat formarea unor coridoare sigure pentru transportul energiei și pentru comerț în zona afectată de conflict.
Conform lui Dan Dungaciu, statele din regiune nu au reușit să construiască o prezență consistentă sau o poziție comună în fața Statelor Unite. În timp ce România solicita prezența trupelor americane, Turcia urmărea o abordare de tip „Mare a Riveranilor”, iar Bulgaria opta pentru o viziune mai puțin militarizată. Această fragmentare a intereselor a făcut imposibilă prezentarea unui set de cerințe clare și unitare către partenerii din NATO.
Factorul de instabilitate a fost amplificat de poziția ambiguanță a statelor vecine, Ucraina și Republica Moldova. Dan Dungaciu explică faptul că ambele țări au rămas într-o zonă-tampon, neavând o orientare fermă către NATO sau o direcție clară între opțiunile pro-Est și pro-Vest. Această stare de incertitudine strategică a îngriunat procesul de coordonare regională și a limitat capacitatea de a construi o strategie de securitate solidă.
Situația actuală din Marea Neagră este descrisă de analist ca fiind una de zonă de război, unde riscurile pentru navigație sunt extrem de ridicate. Dan Dungaciu avertizează că atacurile asupra navelor sunt frecvente, bazate pe premisa că acestea transportă fie mărfuri rusești, fie arme către Ucraina. În acest context de conflict activ, siguranța rutelor maritime este compromisă, iar incertitudinea privind identitatea și încărcătura vaselor care traversează zona este constantă.
Evoluția securității regionale este strâns legată de dinamica conflictului din Ucraina, care a transformat complet spațiul maritim. Din perioada interbelică, discuțiile despre navigația în Marea Neagră au existat, însă integrarea în NATO și UE a oferit România și Bulgaria șanse de colaborare care nu au fost exploatate complet. Lipsa unei viziuni integrate a lăsat regiunea vulnerabilă în fața presiunilor militare actuale.
Contextul geopolitic rămâne unul volatil, în care deciziile marilor puteri și ale statelor din jurul Mării Negre influențează direct stabilitatea regională. Tensiunile militare actuale sunt exacerbate de faptul că Marea Neagră a devenit un spațiu de confruntare directă, unde orice mișcare maritimă este supusă riscului de atac, afectând direct fluxurile de transport și securitatea energetică a întregii regiuni.