În timp ce instituțiile militare americane pregătesc instalațiile pentru un scenariu de izolare totală, întrebările privind reziliența bazelor din România rămân fără răspunsuri clare. Pentagonul implementează programul FORTRESS, care impune fiecărei baze majore de pe teritoriul SUA o capacitate de funcționare de cel puțin 90 de zile fără sprijin extern. Această inițiativă vizează autonomia în furnizarea energiei, a apei, a combustibilului și a comunicațiilor, într-un context în care infrastructura civilă ar putea deveni ținta unor atacuri cibernetice sau fizice.
Programul american, anunțat de secretarul apărării Pete Hegseth, include investiții masive în tehnologii precum reactoare nucleare portabile, baterii de mare capacitate și microrețele. Armata SUA a semnat deja contracte de până la 2,2 miliarde de dolari pentru instalarea unor microreactoare la cinci baze, printre care Fort Bragg și Fort Hood. Obiectivul este crearea unor fortărețe capabile să gestioneze rezerve strategice de muniție, medicamente și componente electronice, asigurând cel puțin două filiere de producție pentru orice dependență critică identificată.
În România, investițiile în infrastructura militară sunt semnificative, dar se concentrează pe aspecte de construcție, nu pe autonomie energetică. Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu beneficiază de un proiect de extindere evaluat la aproximativ 2,5 miliarde de euro, cu o pistă de 3,5 kilometri și clădiri pentru escadrile de F-16. Similar, la Câmpia Turzii, lucrările estimate la două miliarde de dolari sunt necesare pentru a permite operațiunile cu avioanele F-35. Totuși, nicio sursă oficială nu menționează un standard de rezistență în cazul unei întreruperi a rețelelor civile.
Centrul Național de Instruire Întrunită „Getica” de la Cincu reprezintă un alt punct critic, fiind locul unde militarii români și aliații din cadrul Grupului de Luptă NATO exersează coordonarea tactică. Deși centrul este prioritizat pentru modernizare, detalii tehnice privind capacitatea sa de a funcționa în condiții de criză energetică lipsesc din spațiul public. Importanța acestui poligon a crescut odată cu desfășurarea exercițiilor multinaționale, precum Eagle Spearhead, care au implicat sute de militari și echipamente de ultimă generație, inclusiv tancuri Leclerc și sisteme CAESAR.
Problema rezilienței este accentuată de vulnerabilitățile identificate în securitatea perimetrelor și de amenințările constante ale dronelor. În 2026, MApN a raportat 97 de atacuri în apropierea frontierei și 35 de pătrunderi neautorizate în spațiul aerian, evidențiind presiunea constantă asupra sistemelor de apărare. În paralel, au apărut cazuri de proximitate necorespunzătoare între unități militare și construcții civile, precum blocuri de locuințe lângă depozite de muniție la Pitești, ceea ce ridică semne de întrebare privind controlul securității și al contrainformațiilor la nivel local.
Contextul securitar european impune o pregătire riguroasă, însă abordările diferă semnificativ între SUA și restul continentului. În timp ce programul american vizează o autonomie de trei luni, Comisia Europeană și guvernul britanic au recomandat cetățenilor și familiilor să asigure rezerve de aprovizionare pentru doar 72 de ore. Această discrepanță subliniază necesitatea ca infrastructura de apărare de pe flancul estic să treacă de la investiții pur de construcție la dezvoltarea unor capacități reale de supraviețuire în izolare.