O nouă legislație privind securitatea cibernetică în sectorul energetic va extinde cadrul de reglementare asupra distribuției și transportului de energie electrică, precum și asupra sectorului gazelor naturale. Proiectul, care a parcurs un proces legislativ amplu în Senat și Camera Deputaților, introduce Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) ca autoritate competentă în acest domeniu. Această schimbare legislativă vizează consolidarea protecției infrastructurilor critice naționale împotriva amenințărilor digitale.
În cadrul Forumului de Securitate Cibernetică în Energie organizat de DEER, Mădălin Borș, Vicepreședintele Comisiei pentru tehnologia informației și comunicațiilor din Camera Deputaților, a subliniat necesitatea unor măsuri concrete. El a explicat faptul că respectarea Directivei NIS2 reprezintă doar un cadru procedural de reglementare, care indică ce și cum trebuie făcut. Totuși, securitatea reală necesită capacitatea tehnică de a acționa, ceea ce implică investiții în tehnologii și resurse de intervenție propriu-zise.
O componentă esențială a noii legi este posibilitatea de a recunoaște costurile aferente securității cibernetice în viitoarele tarife de distribuție. Această măsură permite operatorilor să integreze investițiile necesare pentru protecția sistemelor în mecanismele de recuperare a costurilor. Mădălin Borș a menționat că, odată cu intrarea în vigoare a legii, operatorii vor fi obligați să își elaboreze propriile strategii de securitate cibernetică, pentru a trece de la sisteme de securitate de intensitate variabilă la protocoale verificate.
Impactul financiar al lipsei de securitate a fost comparat cu riscul unor incidente majore care pot paraliza economia. Mădălin Borș a menționat un exemplu extern, referindu-se la o pană majoră de curent din Spania, unde efectele economice ale unei întreruperi de două zile au fost estimate la aproximativ 1,8 miliarde de euro. El a avertizat că cel mai negru scenariu posibil în absența unor măsuri adecvate este un blackout, care ar genera pierderi mult mai mari decât costul investițiilor de protecție.
Inițiativa legislativă a fost extinsă în urma dezbaterilor parlamentare pentru a acoperi zone care anterior erau insuficient reglementate. Printre acestea se numără producătorii de energie cu capacități sub 1 MW și prosumatorii. Proiectul a fost aprobat de Camera Deputaților la aproape un an de la prezentarea sa inițială, după ce s-a decis că simpla conformitate cu normele europene nu este suficientă pentru a asigura un nivel de protecție adaptat realităților sectorului energetic național.
Securitatea infrastructurilor de energie este un subiect de stabilitate pentru economie, având în vedere că orice întrerupere a furnizării poate afecta direct sectorul industrial și cel comercial. În contextul actual, reglementările europene precum NIS2 impun standarde stricte de raportare, însă implementarea locală prin DNSC și integrarea costurilor în tarife reprezintă pașii necesari pentru a transforma aceste cerințe administrative în capacități tehnice de apărare împotriva atacurilor cibernetice.