Generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, analizează schimbarea paradigmelor în spionajul modern, subliniind noile tactici utilizate de Rusia. Acesta avertizează că România rămâne vulnerabilă în fața unor amenințări hibride care nu mai implică agenți profesioniști, ci persoane racolate prin rețele digitale. Această evoluție a spionajului transformă modul în care serviciile de informații trebuie să monitorizeze și să protejeze obiectivele strategice naționale.
Conform expertizei oferite de Dorin Toma, spionii actuali nu mai sunt agenți instruiți de serviciile precum GRU sau FSB, integrați în societate pentru misiuni de lungă durată. În schimb, se folosesc persoane fără pregătire specială, recrutate prin platforme precum dark web sau Telegram, în schimbul unor sume de bani. Acești indivizi sunt considerate resurse complet dispensabile pentru Federația Rusă, fiind utilizați pentru sarcini de la fotografierea obiectivelor până la acțiuni de sabotaj, precum incendierile.
O problemă majoră identificată de general este dificultatea de a atribui oficial acțiunile serviciilor de informații ostile. Deoarece agenții sunt contactați prin profiluri de rețele sociale sau adrese de e-mail și plătiți prin conturi bancare, dovezile rămân extrem de fragmentate. Chiar și în cazul în care acești subcontractori sunt prinși și interogați, informațiile obținute sunt insuficiente pentru a demonstra legătura directă cu un serviciu de spionaj extern, ceea ce complică răspunsul instituțional.
Dorin Toma menționează că astfel de persoane pot învăța elemente de bază, precum confecționarea unui cocktail Molotov sau supravegherea unor firme de pază, pentru a ataca infrastructuri cu securitate deficitară. Exemplul Carfil Brașov este utilizat pentru a ilustra modul în care agenți fără expertiză vastă pot colecta date sau acționa asupra unor obiective. Generalul subliniază că, deși nu sunt la fel de pregătiți ca profesioniștii, eficiența lor depinde de vulnerabilitățile sistemelor de protecție existente.
Pentru a contracara aceste riscuri, generalul propune modificări legislative care să permită serviciilor de informații un acces mai eficient în spațiul digital. Acesta recomandă trecerea de la simple declarații la acțiuni concrete, menționând modelul Poloniei, care dezvoltă o „lege a pre-război” pentru a elimina ambiguitățile juridice. Este necesar un echilibru între oferirea de instrumente legale și bugete generoase pentru servicii și un control civil riguros, într-o stare de alertă descrisă ca fiind de tip „pre-criză”.
Contextul actual al securității europene impune o vigilență sporită asupra infrastructurii critice și a protecției datelor personale. În fața amenințărilor hibride, capacitatea statelor de a răspunde rapid depinde de corelarea mecanismelor naționale cu cele din cadrul NATO. Protejarea spațiului aerian, maritim și a rețelelor digitale reprezintă priorități esențiale pentru menținerea stabilității în fața noilor metode de destabilizare utilizate de actori externi.