Siegfried Mureșan, președintele CFSN, este implicat într-o dezbatere privind aplicabilitatea unor principii de lustrație, în contextul modului în care a ocupat funcții publice. Discuția vizează Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, adoptată la 12 martie 1990, care solicita interzicerea accesului la funcții publice timp de 10 ani pentru foștii membri de conducere ai Partidului Comunist. Această măsură a fost concepută pentru a limita influența vechilor structuri în noua administrație post-revoluționară.
Traiectoria politică a lui Siegfried Mureșan este privită ca fiind una bazată pe numiri, nu pe rezultate ale procesului democratic. Acesta a ajuns în poziția de parlamentar la Bruxelles fără un efort electoral clasic, fiind plasat pe liste prin mecanisme de tipul „pile, cunoștințe, relații”. Adrian Rădulescu, fostul ministru al Agriculturii, a declarat că în PMP acesta a fost adus de servicii și introdus forțat, în timp ce Băsescu a recunoscut că l-a parașutat pe listă.
Un moment critic în cariera sa a fost campania din 2014, legată de acuzațiile privind primirea de bani negri. Elena Udrea a declarat că „toți ne chinuiam să rostim bani pentru domnul Siegfried Mureșan”, iar Siegfried Mureșan a recunoscut că a beneficiat de aceste resurse, fără a putea explica exact modul de finanțare. Această perioadă a subliniat modul în care resursele financiare au fost utilizate pentru a susține ascensiunea sa politică.
În prezent, comportamentul lui Siegfried Mureșan este comparat cu cel al vechilor membri de conducere prin modul de gestionare a influențelor externe. Se susține că acesta utilizează relațiile cu agențiile de rating, precum Standard&Poors sau Fitch, pentru a exercita presiune politică. Această strategie ar fi folosită pentru a sugera că, în absența numirii sale, Parlamentul ar putea fi tras la răspundere pentru eventualele sancțiuni ale agențiilor de rating.
În contextul audierilor pentru Guvernul Mureșan, Drulă a declarat că „mergem cu toată încrederea și cu toată inima în acest demers”. Totodată, în cadrul discuțiilor cu Grindeanu, Siegfried Mureșan a afirmat că „fac ce spun, mergem la vot în Parlament”. Aceste declarații au avut loc în perioada în care premierul desemnat depunea la Parlament programul de guvernare și lista miniștrilor.
Istoricul legii lustrației în România este strâns legat de Proclamația de la Timișoara, un document care a încercat să limiteze accesul foștilor lideri ai Partidului Comunist la funcții de stat. Deși inițiatorul George Șerban urmărea o curățare a administrației, implementarea acestui punct a avut efecte politice neprevăzute, influențând rezultatele alegerilor din mai 1990 și consolidând puterea unor noi lideri prin temerea electoratului.