România este considerată un partener strategic esențial pentru Statele Unite în regiunea Mării Negre, conform unui nou raport publicat de The Heritage Foundation. Documentul, semnat de cercetătorii Jordan Embree și Anthony Kim, subliniază rolul crucial al Bucureștiului în cadrul NATO, dar alertează asupra dificultăților de a transforma avantajul geopolitic într-o forță economică reală. Instabilitatea politică și schimbările legislative frecvente sunt identificate ca principalele obstacole în calea investițiilor americane.
Deși România păstrează o orientare pro-occidentală solidă de aproape trei decenii, raportul evidențiază o problemă de predictibilitate instituțională. Utilizarea frecventă a ordonanțelor de urgență și modificările rapide ale regimului fiscal pentru companii și microîntreprinderi sunt menționate ca factori care descurajează investițiile de tip greenfield. Această incertitudine este agravată de disputele politice din coalițiile de guvernare și de dificultățile de formare a executivului, fenomen care afectează climatul de afaceri.
În plan economic, SUA reprezintă cel mai important investitor din afara Uniunii Europene, cu un stoc de peste 9 miliarde de dolari. Exporturile românești către America au ajuns la aproximativ 6,4 miliarde de dolari, în timp ce importurile americane către România sunt de circa 3 miliarde de dolari. Autorii recomandă însă o trecere de la un parteneriat predominant militar la unul economic, energetic și industrial, transformând România într-un furnizor regional de energie.
Pe segmentul de apărare, raportul evidențiază creșterea cheltuielilor militare, de la 2,19% din PIB în 2025 la o țintă de 3,5% pentru 2035. România gestionează programe de dotare importante, precum achiziția de 32 de avioane F-35 și utilizarea sistemelor Patriot sau HIMARS. De asemenea, se pune accent pe modernizarea bazei Mihail Kogălniceanu, un program cu un buget estimat la 2,5 miliarde de euro, pentru a găzdui până la 20.000 de militari.
O altă recomandare strategică vizează rolul României în reconstrucția Ucrainei, oferind un avantaj logistic prin Portul Constanța. Documentul sugerează că România ar putea deveni un nod central pentru fluxurile de materiale și echipamente, într-un context în care costurile reconstrucției sunt estimate de Banca Mondială la 588 de miliarde de dolari. Parteneriatul ar putea fi consolidat și prin implicarea în proiecte de infrastructură de energie și de mineral de importanță critică.
Contextul politică din România este marcat de o volatilitate legislativă ce afectează stabilitatea instituțională. În acest climat, au fost votate proiecte de lege precum instituirea anului 2026 ca Anul Centenar al Partidului Național Țărănesc sau Anul Grigore Constantin Moisil. Aceste procese legislative reflectează un mediu politic în care deciziile sunt adesea luate într-un regim de urgență, influențând percepția investitorilor străini asupra stabilității de lungă durată a țării.