Nicu Vasile, președintele Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă a României, a propus implementarea unui proiect național numit România 2050. Această inițiativă urmărește transformarea modelului economic actual, bazat pe consumul finanțat prin datorie, într-o economie centrată pe producție, procesare, investiții și export. Propunerea vine ca o reacție la blocajul politic și economic observat în urma Forumului de la Neptun, desfășurat în perioada 11-12 august 2026.
O urgență majoră identificată în acest plan este necesitatea de a refinanța aproximativ 83,9 miliarde de euro din principalul datoriei publice care ajunge la scadență în perioada 2027–2030. Această sumă nu include dobânzile, deficitele viitoare sau eventualele noi împrumuturi necesare statului. Nicu Vasile susține că această realitate financiară impune o schimbare de paradigmă, trecând de la utilizarea datoriei pentru cheltuieli la utilizarea capitalului pentru dezvoltare și creșterea capacității de rambursare.
Sectorul agricol este prezentat ca motorul economiei productive, trecând de la un model bazat pe subvenții la unul de valoare adăugată. Planul propune un Program Național pentru Procesarea Materiei Prime Românești, pentru a evita exportul de grâu sau porumb fără procesare. Obiectivul este ca România să exporte produse finite, precum făină, paste sau produse lactate, transformând astfel terenul agricol și producția brută în venituri și profituri prin procesare și distribuție.
Pentru consolidarea bazei industriale, Nicu Vasile propune crearea Incubatorului Economic Național al României, menit să transforme oportunitățile în investiții concrete. Un alt pilon strategic este Programul Național Apă – Agricultură – Energie 2050, care vizează gestionarea resurselor de apă, irigațiile și combaterea secetei. De asemenea, se pune accent pe evaluarea administrației publice prin rezultate măsurabile, precum numărul de locuri de muncă create sau investițiile atrase, transformând statul într-un partener al antreprenorului.
Implementarea acestui proiect ar urma un calendar strict, începând cu stabilizarea guvernului sau apelul la electorat în primele 20 de zile. În primele 100 de zile, se propune realizarea unor hărți naționale privind producția, industria și infrastructura, urmate de lansarea programelor naționale în primele 6 luni. După un an de la începere, România ar trebui să demonstreze public creșterea exporturilor și înlocuirea importurilor prin capacități productive noi.
Evoluția acestor propuneri de reformă structurală are loc într-un context de securitate regională volatila, în care serviciile de informații europene monitorizează riscurile de sabotaj. Pe plan intern, discuțiile despre stabilitatea instituțională și capacitatea de decizie a statului rămân prioritare pentru gestionarea resurselor strategice și a datoriei publice.