Președintele Nicușor Dan se confruntă cu o situație constituțională rară, având la dispoziția sa posibilitatea de a dizolva Parlamentul dacă propunerea de Guvern a lui Siegfried Mureșan va fi respinsă. Această pârghie ar putea exercita o presiune politică asupra parlamentarilor, care ar putea evita votul negativ pentru a nu risca pierderea mandatelor prin alegeri anticipate. Totuși, până în acest moment, șeful statului a ales să evite lansarea unui astfel de ultimatum către forțele politice.
Contextul actual este marcat de un blocaj politic ce a început după ce Guvernul propus de Adrian Veștea a fost respins de Parlament la 22 iunie, obținând doar 189 de voturi favorabile din cele 233 necesare. După aproape trei luni de negocieri, Nicușor Dan l-a desemnat pe Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru. Dacă acest Cabinet este respins, se vor îndeplini condițiile articolului 89 din Constituție, deoarece intervalul de 60 de zile de la prima solicitare a fost depășit, iar Parlamentul va avea două solicitări de învestitură refuzate.
Deși textul constituțional prevede că președintele „poate” dizolva Parlamentul, acesta nu este obligat să facă acest lucru după al doilea eșec. Curtea Constituțională a stabilit în 2020 că dizolvarea trebuie să fie o soluție de ultimă instanță și că procedura nu poate fi folositată deliberat pentru a impune un Guvern prin amenințarea mandatelor. Nicușor Dan a menținut o poziție prudentă, afirmând în iulie că nu vede utilitatea alegerilor anticipate, argumentând că acestea ar putea prelungi incertitudinea fără a rezolva problema majorității.
În urma desemnării lui Siegfried Mureșan, președintele a evitat să ofere un răspuns tranșant cu privire la posibilitatea dizolvării, solicitând concentrarea pe prima etapă. Mesajul său indică faptul că partidele trebuie să se concentreze pe formarea unui Guvern, refuzând să intre în scenarii despre acțiunile sale după un eventual vot negativ. Această ambiguitate lasă deschis scenariul unei noi runde de consultări și a unor desemnări suplimentare de premier, o cale permisă de Constituție și confirmată de Curtea Constituțională.
Precedentele istorice din 2009 și 2021 arată că nici Traian Băsescu, nici Klaus Iohannis nu au ales dizolvarea Parlamentului în situații similare. În 2009, după respingerea Cabinetelor lui Lucian Croitoru și Liviu Negoiță, Traian Băsescu a declarat că va veni cu un al treilea premier, evitând „aventura” alegerilor anticipate în plină criză economică. La fel, în 2021, după respingerea propunerii lui Dacian Cioloș, Klaus Iohannis a continuat consultările și l-a desemnat pe Nicolae Ciucă, care a reușit ulterior să obțină învestitura.
Situația actuală de blocaj politic se încadrează într-un context de instabilitate instituțională, fiind o situație întâlnită extrem de rar după 1990. În prezent, procesul de formare a unei majorități parlamentare rămâne critic, în timp ce președintele Nicușor Dan gestionează tensiunea dintre prerogativele constituționale și necesitatea de a asigura funcționarea executivului fără a recurge la măsuri extreme de tipul alegerilor anticipate.