Instabilitatea politică persistentă din România, care durează de aproximativ doi ani, crește probabilitatea apariției unei crize severe. Această situație de incertitudine afectează grav economia și societatea, fiind o variabilă critică pentru creditori, agenții de rating, instituții europene și partenerii strategici. Slăbirea rezilienței instituționale este identificată ca un element vulnerabil în contextul atacurilor hibride, punând sub presiune capacitatea statului de a gestiona șocurile externe și interne.
Scenariul alegerilor anticipate este văzut ca un factor care ar putea acutiza criza economică și socială, fără a rezolva problemele politice actuale. Un astfel de parcurs ar putea duce la creșterea riscului de criză de lichiditate și la pierderea relevanței geopolitice a țării. Costurile economice ar include întârzierea relansării și o regresie de zece ani, poziționând România la periferia Uniunii Europene, în competiție pentru ultimul loc în clasamentele de convergență reală.
Instituțiile strategice precum BNR, MF, ASF și Consiliul Fiscal au încercat să mențină stabilitatea macroeconomică în condiții de turbulențe externe record. Totuși, resursele de intervenție și eficacitatea instrumentelor de stabilizare sunt în continuă scădere sub presiunea crizei politice. Algoritmii de avertizare timpurie indică o deteriorare a indicatorilor, în timp ce mecanismele de stabilizare automată devin tot mai greoaie în procesul de gestionare a dezechilibrelor.
Indicatorii macroeconomici relevă o vulnerabilitate externă crescută, vizibilă prin adecvarea rezervelor internaționale și dinamica structurii ISD. La nivel intern, se observă o deteriorare a potențialului economic, o scădere a competitivității din cauza prețurilor la energie și o dezindustrializare accentuată. Tensiunile sociale sunt amplificate de polarizarea cauzată de măsurile de austeritate, în timp ce clasa de mijlocie se micșorează, reducând capacitatea de amortizare a șocurilor economice.
O criză severă ar putea urma un model de patru etape, începând cu șocul politic și incertitudinea instituțională. Aceasta ar putea fi urmată de scăderi de rating, dificultăți de finanțare și un default parțial, atât intern, cât și extern. Ulterior, contagiunea spre economia reală ar putea genera investiții reduse, insolvențe și șomaj, culminând cu creșterea tensiunilor sociale prin proteste și greve, pe fondul scăderii puterii de cumpărare.
Opinia publică reflectă acest climat de incertitudine, cu majoritatea cetățenilor percepută într-o direcție negativă. Conform datelor din sondaje publicate în septembrie 2026, procentul românilor care consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită este de 76,5% pentru INSCOP, 79% pentru CURS și 88% pentru AVANGARDE. Această neîncredere indică o prăpastie între discursul politic și realitatea economică resimțită de populație.