Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru o perioadă de 30 de zile, schimbând astfel măsura anterior stabilită. Decizia instanței a fost explicată de fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, care a subliniat că această schimbare nu a fost determinată de apariția unor elemente noi în dosar. Aceeași măsură de arestare preventivă pentru 30 de zile a fost aplicată și în cazul lui Ionel Rusen.
Procesul de decizie a implicat un complet de divergență, după ce primii doi judecători din complet au avut opinii diferite cu privire la necesitatea arestării. Tudorel Toader a menționat că, în urma acestei divergențe, a intervenit un al treilea judecător pentru a soluționa cauza. Acesta s-a alăturat opiniei judecătorului care a considerat că arestarea preventivă este o măsură necesară în acest caz specific.
Fostul ministru a precizat că modificarea măsurii nu provine dintr-o suplimentare a materialului probator, ci dintr-o evaluare diferită a probelor deja existente. Judecătorii au făcut o nouă apreciere a acestora, iar ultima soluție a fost cea care a prevalat. Conform lui Tudorel Toader, cei doi judecători care au susținut arestarea au considerat că faptele sunt grave și că probele sunt suficiente pentru această măsură.
În perioada de 30 de zile ce urmează, procesul juridic poate continua prin diverse solicitări din partea părților implicate. Tudorel Toader a estimat că, cu cinci zile înainte de expirarea termenului, procurorii vor solicita probabil prelungirea arestului preventiv. Pe de altă parte, avocații vor depune cereri pentru revocarea măsurii sau pentru înlocuirea acesteia cu controlul judiciar, în încercarea de a modifica situația actuală.
Tudorel Toader a subliniat, de asemenea, importanța prezumției de nevinovăție, care are o valoare de rang constituțional. Chiar dacă judecătorii au decis arestarea, persoana rămâne protejată de acest principiu până când hotărârea penală devine definitivă în apel. Acesta a comparat procesul decizional cu o evaluare care nu urmează o logică matematică, deoarece judecătorii pot ajunge la concluzii diferite în funcție de aprecierea personală a probelor.
În cadrul sistemului de justiție românesc, deciziile instanțelor de apel pot modifica măsurile de siguranță ale instanțelor inferioare. Procedura de complet de divergență este utilizată atunci când membrii unui colegiu nu pot ajunge la un consens. Această metodă asigură soluționarea cauzei prin introducerea unui judecător suplimentar, care are rolul de a debloca situația prin votul său în cadrul grupului.