Tribunalul București a dispus eliberarea lui Călin Georgescu din arestul preventiv, înlocuind această măsură cu controlul judiciar. Decizia a fost luată în contextul faptului că mandatul de arestare actual expiră la finalul perioadei de 30 de zile. Această decizie nu este definitivă, deoarece DIICOT poate depune contestație la Curtea de Apel București pentru a încerca menținerea măsurii privative de libertate asupra lui Călin Georgescu.
Avocatul Toni Neacșu a intervenit pentru a corecta informațiile privind data limită pentru soluționarea contestației parchetului. Acesta susține că termenul expiră miercuri, la miezul nopții, și nu pe 29 octombrie. Conform explicațiilor oferite de Toni Neacșu, conform Codului de procedură penală, atât prima zi, cât și ultima zi din calculul celor 30 de zile de arest preventiv sunt incluse în durata totală a măsurii.
Procedura de calcul a termenului se bazează pe regulile stabilite la art. 271 din Codul de procedură penală pentru măsurile privative de libertate. Curtea de Apel București a dispus arestarea pe 29 septembrie, iar mandatul a fost pus în executare imediat. Toni Neacșu precizează că ziua de 29 septembrie se socotește integral în calcul, indiferent dacă persoana a intrat în arest în timpul serii, ceea ce modifică calculul final.
Există riscul ca instanța să respingă contestația dacă judecata are loc după ziua de miercuri. Toni Neacșu explică faptul că, dacă mandatul de arestare încetează de drept la miezul nopții de miercuri, parchetul nu mai are un obiect juridic de prelungire. Avocatul a criticat procedurile din dosar, menționând că lipsa motivării încheierii de la Tribunalul București și întârzierile afectează încrederea în sistemul de justiție.
În cadrul dosarului, Călin Georgescu este cercetat pentru constituirea unui grup infracțional organizat și pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Toni Neacșu a subliniat că procedurile sumare privind arestarea preventivă și lipsa documentelor precum completele de divergență sunt probleme care pot compromite credibilitatea instituțiilor. El a menționat că arestarea este una dintre cele mai arbitrare proceduri la care participă un judecător.
Cazul este tratat în cadrul unor proceduri juridice complexe care implică decizii ale judecătorului de drepturi și libertăți. În sistemul de justiție românesc, deciziile privind măsurile privative de libertate sunt supuse controlului instanțelor superioare prin mecanismul contestației. Acest proces asigură verificarea legalității arestării preventive de către Curtea de Apel, în condițiile în care termenul de arestare este strict reglementat de legislația penală în vigoare.