Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a detaliat modul în care Securitatea monitoriza și pedepsea persoanele care foloseau umorul pentru a critica regimul comunist. În anii ’70 și ’80, bancurile cu tematică politică erau foarte răspândite în rândul populației, având adesea ca personaje pe lideri de stat precum Nicolae Ceaușescu, Leonid Brejnev sau Mihail Gorbaciov, dar și pe președinți americani precum Richard Nixon, Jimmy Carter sau Ronald Reagan.
Securitatea considera umorul subversiv o amenințare, iar colaboratorii poliției politice primeau instrucțiuni clare de a raporta astfel de discuții. O simplă sursă care anunța despre glume împotriva regimului declanșa imediat o anchetă asupra persoanelor respective. Victimele puteau fi chemate la explicații și sancționate prin avertismente oficiale în fața șefilor de la locul de muncă sau în fața secretarului de partid, în funcție de situație.
În cazul minorilor sau al elevilor, autoritățile implicau și părinții sau dirigintele, iar colegii erau adesea puși să exprime critici dure la adresa celui reclamat. CNSAS a prezentat un caz specific din 1985, implicând un student de la secția de Pescuit Oceanic a Universității din Galați. Acesta a fost semnalat de un coleg, cunoscut sub numele de cod „CORNEL”, pentru că făcea glume despre conducerea țării și exprima dorința de a vedea ce înseamnă o țară capitalistă.
Consecințele pentru student au fost severe, fiind chemat la sediul Securității și i se interzisea chiar și îmbarcarea pe navele de pescuit care mergeau în apele internaționale. Deși ulterior s-a angajat la Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea, tânărul a fost nevoit să petreacă o perioadă în concediu fără plată. Permisiunea de a pleca pe mare i-a fost acordată abia după ce autoritățile s-au convins că acesta a renunțat la comentariile considerate ostile regimului.
Documentele arată că un raport din 25 noiembrie 1985 solicita trecerea studentului în evidența unui dosar de problemă, după ce acesta a comentat negativ nivelul de trai din România. O notă informativă scrisă de sursa „CORNEL” confirma faptul că, în iulie 1985, studentul a spus o serie de glume la adresa Statului și Partidului în fața unor colegi. Instituția subliniază că regimurile dictatoriale încearcă mereu să controleze sau să suprime umorul, considerându-l o manifestare a gândirii independente.
Monitorizarea activităților de subversivitate prin intermediul informatorilor a fost o metodă constantă de control social în timpul regimului comunist din România. Poliția politică utiliza rețele de colaboratori pentru a identifica orice formă de disidență, chiar și prin intermediul glumelor sau al comentariilor despre nivelul de viață. Această supraveghere constantă viza controlarea opiniilor publice și eliminarea oricărei forme de exprimare care putea submina autoritatea partidului și a statului.