Procurorul Claudiu Sandu, membru în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), a reacționat oficial în urma unui incident care implică extragerea ilegală a unui copil minor din România. Acțiunea a fost orchestrată de un cetățean american pentru a recupera minorul, care fusese adus anterior în țară de către mama sa din Italia, tot într-un mod ilegal. Sandu a criticat dur modul în care tatăl a decis să își facă singur dreptate, ignorând procedurile legale stabilite.
Evenimentul, descris ca o „acțiune comando”, a implicat un plan detaliat numit „Operațiunea Gardaland”. Cetățeanul american a utilizat servicii de detectivi privați și un avion privat pentru a organiza extragerea minorului. Această operațiune a inclus plata unor surse din teren și stabilirea unei rute de scăpare către un aeroport din Bulgaria. Procurorul a subliniat că tatăl se laudă cu succesul acestei acțiuni și propune altor părinți să beneficieze de experiența grupării implicate.
Claudiu Sandu a ridicat semne de întrebare privind capacitatea instituțiilor din România de a-și proteja cetățenii în astfel de situații critice. El a menționat că, deși procedurile judiciare din cadrul Uniunii Europene pot fi lungi, existența unor convenții clare de recunoaștere a actelor judiciare ar trebui să prevină astfel de gesturi. Întrebarea centrală pusă de magistrat este dacă mai au rost legile și regulamentele europene dacă indivizii aleg să ignore cadrul legislativ comunitar.
Magistratul a vizat direct lipsa de promptitudine a autorităților române în momentul în care au aflat de răpirea minorului. Conform declarațiilor sale, instituțiile statului, având în vedere importanța cazului, ar fi trebuit să acționeze de urgență, inclusiv prin implicarea SRI, pentru recuperarea copilului. Sandu a susținut că, până când cineva a reușit să găsească un dosar cu șină, echipa de extragere și minorul părăsiseră deja teritoriul țării.
Situația evidențiază o vulnerabilitate în sistemul de securitate și justiție, descrisă de procuror prin metafora unui „sat fără câini”. Acesta a subliniat că, în ciuda existenței unor proceduri legale, grupările dispuse să răpească copii contra unor sume de bani pot opera în interiorul Uniunii Europene. Critica sa s-a concentrat pe faptul că tatăl a preferat să organizeze o operațiune privată în locul așteptării unei reacții oficiale din partea statului.
În cadrul Uniunii Europene, deciziile privind custodia minorilor sunt reglementate prin convenții internaționale care impun recunoașterea actelor judiciare între statele membre. Aceste proceduri vizează prevenirea răpirilor transfrontaliere și asigurarea respectării drepturilor ambelor părți implicate. În absența aplicării riguroase a acestor mecanisme de cooperare juridică, riscul ca cetățenii să apeleze la metode de justiție proprie crește semnificativ.