Sistemul de achiziții publice din România este afectat de documentații de licitație prost întocmite și de utilizarea unui model contractual rigid. Roxana Vornicu, managing partner al Sîrbu & Vornicu Law, a explicat că multe blocaje în construcția autostrăzilor sau a spitalelor încep încă de la faza de caiet de sarcini. Documentele pregătite în grabă duc la cereri suplimentare de bani sau termene din partea constructorilor, ceea ce generează dispute care întârzie proiectele cu luni sau ani de zile.
O problemă centrală este utilizarea unui singur contract-tip, aprobat prin hotărâre de guvern și inspirat de modelul FIDIC, pentru orice tip de lucrare publică. Acest document este aplicat uniform atât pentru parcuri fotovoltaice și centrale electrice, cât și pentru drumuri județene sau autostrăzi. Roxana Vornicu consideră că această politică este greșită, deoarece instituțiile care gestionează aceste proiecte, de la ministere la consilii județene, au resurse și expertiză foarte diferite.
Conflictul dintre stat și constructori este agravat de alegerea instanțelor obișnuite în detrimentul arbitrajului specializat. Multe instituții preferă instanțele deoarece statul nu plătește, de regulă, taxe de timbru, însă acest lucru se dovedește a fi un bumerang. În România nu există judecători specializați pe domeniul construcțiilor, iar conform unei hotărâri a CSM, aceste dispute nu sunt considerate urgente, putând aștepta un an pentru o soluție.
Impactul economic al acestor deficiențe se manifestă prin lucrări blocate, pierderea fondurilor europene și scăderea încrederii constructorilor în sistem. Programul PNRR a funcționat ca un test de stres, evidențiind riscurile legate de licitațiile lansate în grabă și întârzierile de pe șantiere. Roxana Vornicu subliniază că, deși investițiile în infrastructură au crescut, lipsa unui plan de ansamblu și a predictibilității a dus la un număr mare de dispute.
Pentru îmbunătățirea situației, pot fi implementate corecții precum un plan național pentru infrastructură sau centralizarea achizițiilor. De asemenea, este necesară utilizarea unor echipe de consultanți pentru proiecte mari și revenirea la arbitrajul specializat. Roxana Vornicu propune colectarea de date de la instanțe pentru a fi transmise ministerelor, oferind astfel posibilitatea de a evita schimbarea totală a paradigmei prin mici ajustări administrative.
În cadrul administrației publice din România, gestionarea contractelor de infrastructură implică adesea instituții cu capacități tehnice limitate. Această situație este accentuată de faptul că multe entități, precum spitalele sau consiliile locale, gestionează proiecte de milioane de euro fără a avea personal dedicat exclusiv domeniului juridic al construcțiilor, ceea ce amplifică riscul de erori în faza de atribuire.