Statul român a acumulat o datorie de 31 de miliarde de lei față de sute de mii de angajați din sectorul public, conform unei analize realizate de fostul judecător și membru al CSM, Toni Neacșu. Suma totală a drepturilor câștigate de bugetari în instanțe, în perioada 2011-2023, a atins acest prag uriaș, deși 21 de miliarde de lei au fost deja achitate. Fenomenul vizează numeroase categorii profesionale, de la medici și polițiști până la magistrați și personal din administrația locală.
Procesul care duce la acumularea acestor restanțe este descris ca un mecanism de „amăgire electorală” susținut de o legislație de slabă calitate. Politicienii adoptă legi de creștere salarială înainte de alegeri pentru a câștiga voturi, însă, odată intrați în putere, nu aplică integral aceste măsuri din cauza deficitului bugetar. În loc să abroge legile, autoritățile aleg să nu le implementeze în practică, ceea ce forțează angajații să apeleze la justiție pentru a-și recupera drepturile.
Impactul acestor litigii este extrem de vast, depășind categoria magistraților, care reprezintă doar o fracțiune din totalul celor care au titluri executorii. Din cei 160.000 de bugetari cu drepturi recunoscute prin instanțe, aproximativ 30.000 sunt din Ministerul de Interne, 25.000 din cadrul ANAF și 25.000 din sectorul sănătății. Toni Neacșu subliniază că rata de succes a proceselor variază considerabil, de la 70% în cazul profesorilor, până la doar 30% pentru magistrați.
Situația este agravată de faptul că statul beneficiază de un regim privilegiat, putând eșalona plățile prin legi specifice. Această practică de amânare a execuției hotărârilor judecătorești face ca datoria să crească artificial prin aplicarea unor penalități de întârziere de 1% pe zi. În prezent, se estimează că restanțele de plată pentru tot personalul bugetar se situează între 12 și 15 miliarde de lei, sume care vor fi eșalonate până în anul 2028.
Conflictul dintre puterea judecătorească și cea executivă este unul vechi, fiind legat de modul în care se formează bugetul și se execută creditele. Decizia recentă a CEDO, care a respins cererea unor magistrați care contestau eșalonarea plăților, confirmă faptul că acest mecanism de amânare poate fi considerat proporțional în contexte de criză. Totuși, Curtea a semnalat că această tensiune interinstituțională poate crea impresia unui conflict de interese între puterile statului.
În contextul instabilității economice și al gestionării bugetului național, România se confruntă cu provocări constante în respectarea obligațiilor financiare asumate. Deși există propuneri precum emiterea de titluri de stat pentru stingerea datoriei, problema principală rămâne calitatea legislației salariale. Fără o reformă care să asigure aplicarea uniformă a drepturilor, litigiile vor continua să alimenteze restanțele statului pe termen lung.