Judecătoria Buhuși a emis o hotărâre provizorie prin care a stabilit locuința unui copil de patru ani la tată, în România. Decizia vine în urma unei dispute juridice apărute după separarea părinților, în contextul în care mama s-a stabilit în Elveția, în timp ce tatăl a rămas în țară pentru a asigura creșterea minorului. Această măsură provizorie vizează stabilirea unui cadru juridic clar până la soluționarea definitivă a dosarului de fond.
Cazul a fost analizat de judecători după ce mama a solicitat, prin ordonanță președințială, dreptul de a comunica cu minorul prin apeluri video și de a îl putea lua în fiecare an, în luna august, la domiciliul său din Elveția sau în România. Tatăl a solicitat însă respingerea deplasării în străinătate și stabilirea locuinței copilului la el, argumentând necesitatea menținerii stabilității actuale. Minorul este deja integrat în comunitatea locală, fiind înscris la grădiniță și locuind cu tatăl său.
Instanța a refuzat cererea mamei de a permite deplasarea anuală a copilului în Elveția, considerând că o astfel de solicitare nu are un caracter strict temporar. Judecătorii au menționat că un program de acest tip ar crea un set de relații personale repetitive, o chestiune care necesită o analiză aprofundată în cadrul procesului de fond. Instanța a sublieniat că nu se pot stabili legături personale coerente fără un reper juridic clar privind locul de locuit al minorului.
În privința impactului asupra stabilității, judecătoria a evidențiat faptul că deplasarea unui copil preșcolar într-un alt stat implică verificări riguroase privind condițiile de locuire și garanțiile de întoarcere. În lipsa unor dovezi care să indice un pericol pentru minor la tată, schimbarea mediului de viață nu a fost justificată. Pentru a menține legătura dintre mamă și copil, instanța a stabilit un program de apeluri video de câte zece minute, de patru ori pe săptămână.
Programul de comunicare video a fost stabilit pentru zilele de luni, miercuri, vineri și duminică. Această măsură este una provizorie și nu reprezintă o soluție finală pentru raporturile dintre părinți. Decizia definitivă privind locuința minorului și regimul de relații personale va fi luată de către judecători abia după administrarea tuturor probelor necesare în procesul de fond, asigurând astfel o analiză completă a situației de viață a copilului.
În sistemul juridic român, deciziile privind locuința minorilor în cazurile de separare sunt adesea subiectul unor proceduri de urgență, însă instanțele prioritizează stabilitatea rutinei zilnici de către minor. Această abordare este esențială pentru a evita schimbările bruște de mediu care pot afecta dezvoltarea psihologică a copiilor în vârstă de preșcolar. Stabilirea locuinței poate fi influențată de integrarea socială și educațională deja existentă a copilului în comunitatea locală.