Instanțele de judecată au autoritatea de a dispune desecretizarea, fie integral, fie parțial, a unor documente care au fost clasificate anterior ca fiind de tip „secret de serviciu”. O hotărâre recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție subliniază faptul că menținerea acestui regim de protecție a informațiilor trebuie să fie susținută prin dovezi privind un risc concret și actual. Această măsură permite controlul asupra deciziilor de clasificare luate de autorități.
Disputa juridică a luat însăpătățit în urma unui caz care viza documente ale Serviciului de Protecție și Pază (SPP). Acestea priveau un accident de muncă suferit de persoana care a acționat în instanță. În acest context, ÎCCJ a clarificat faptul că dreptul instituției emitente de a menține informațiile sub regim de secret nu constituie un impediment pentru judecători. Aceștia pot verifica dacă refuzul de a furniza datele este fundamentat corect.
Controlul judiciar exercitat de instanțe vizează în principal verificarea caracterului legal, necesar și proporțional al limitării accesului la informații. Dacă o instituție decide să păstreze un document clasificat, trebuie să demonstreze că protejarea acelui conținut este justificată în raport cu scopul pentru care a fost creat secretul. Nu este suficientă simpla invocare a statutului de document clasificat pentru a evita furnizarea acestuia către solicitanți.
În situațiile în care documentele conțin atât date sensibile, cât și informații necesare solicitantului, instituția are obligația de a utiliza mecanisme de anonimizare. Separarea elementelor protejate de cele care pot fi comunicate este o soluție obligatorie pentru a respecta echilibrul dintre securitate și dreptul la informație. Un refuz total de desecretizare nu poate fi acceptat fără existența unor explicații punctuale pentru fiecare element protejat în parte.
Decizia nr. 5371, emisă la data de 12 noiembrie 2025 de către Secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ, nu impune automat publicarea tuturor documentelor de serviciu. Aceasta stabilește însă un precedent important privind verificabilitatea clasificării. Instituțiile nu mai pot decide unilateral și fără justificare o limitare a accesului la date, oferind astfel posibilitatea ca instanțele să intervină în cazul în care protecția este excesivă.
Sistemul juridic român prevede proceduri specifice pentru gestionarea informațiilor clasificate, fiind reglementat de legislația privind securitatea informațiilor clasificate. Această legislație stabilește standarde stricte pentru clasificarea documentelor de către autorități, însă mecanismele de control judiciar rămân esențiale pentru a preveni utilizarea abuzivă a termenului de „secret de serviciu” în scopul limitării drepturilor cetățenilor sau a accesului la justiție.