Înalta Curte de Casație și Justiție a emis un comunicat prin care susține că decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) privind eșalonarea restanțelor salariale ale magistraților și litigiul aflat în curs cu Guvernul reprezintă două chestiuni juridice diferite. Instanța, condusă de Lia Savonea, subliniază că hotărârea instanței de la Strasbourg trebuie analizată în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei Pușcașu vs. Romania, fără a fi interpretată ca o soluționare a disputelor naționale.
Conform comunicatului ÎCCJ, instanța europeană a recunoscut faptul că statul poate eșalona executarea obligațiilor financiare în anumite condiții, fără ca acest lucru să însemne să elimine obligația de plată. Totuși, ÎCCJ argumentează că există o distincție esențială între analiza CEDO și procesul inițiat împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor. Problema centrală în litigiul național vizează respectarea cadrului normativ propriu și asigurarea resurselor bugetare conform calendarului de eșalonare stabilit unilateral de către autoritățile executive.
În contrast, cauza analizată de CEDO a vizat compatibilitatea mecanismelor de eșalonare și a întârzierilor în executarea hotărârilor cu garanțiile oferite de Convenție. ÎCCJ precizează că o parte reprezintă posibilitatea statului de a reglementa modalitatea de executare, în timp ce cealaltă reprezintă obligația autorităților de a respecta regulile pe care ele însele le-au instituit. Astfel, decizia CEDO nu poate fi utilizată pentru a valida sau invalida automat pretențiile formulate în procesul cu Guvernul.
Hotărârea CEDO a fost luată de un complet de șapte judecători, cu unanimitate, și este definitivă. Aceasta a respins cererile a cinci judecători care susțineau că eșalonarea restanțelor salariale, stabilite prin sentințe definitive, le-ar fi încălcat dreptul la proprietate. Instanța europeană a menționat totodată că eșalonarea este o măsură diligentă a Guvernului, având în vedere că nivelul salarial al magistraților este suficient de ridicat pentru ca aceste plăți diferite să nu afecteze modul lor de viață.
CEDO a adus în discuție și posibilele conflicte de interese legate de modul în care magistrații au admis majorările salariale în ultimii 20 de ani. Instanța europeană a subliniat că acest comportament a fost consolidat prin decizii ale Curții Constituționale și ale ÎCCJ. Această abordare pune sub semnul întrebării procesul de stabilire a creșterilor salariale, remarcând în același timp necesitatea menținerii echilibrului între drepturile individuale ale magistraților și interesul public al statului.
Disputele privind restanțele salariale ale magistraților reflectă o tensiune de lungă durată între puterea legislativă, cea executivă și sistemul judiciar în ceea ce privește gestionarea bugetului de stat. Această problemă juridică și financiară implică nu doar drepturile individuale ale funcționarilor publici, ci și capacitatea statului de a onora deciziile judecătorești definitive în contextul limitărilor bugetare și al reglementărilor de eșalonare adoptate de Guvern.