Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o decizie care clarifică drepturile victimei în procesele privind emiterea ordinelor de protecție. Prin Decizia nr. 82 din 22 iunie 2026, instanța supremă a stabilit că o victimă poate renunța la judecarea unei cereri de emitere a ordinului de protecție, chiar și în situațiile în care procedura este introdusă de procuror în numele acesteia. Această interpretare vine ca răspuns la incertitudinile juridice apărute în urma unor schimbări legislative recente.
Problematica a fost generată de modificările legislative din 2025, care au creat divergențe în instanțe privind posibilitatea renunțării la procedură. Înainte de aceste schimbări, art. 43 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice prevedea expres acest drept. După abrogarea acestui articol, instanțele au avut opinii divergente, unele considerând că dreptul de a renunța la judecată a fost eliminat, în timp ce alte instanțe susțineau că acesta rămâne valid în baza normelor generale.
ÎCCJ a soluționat sesizările formulate de Tribunalul Iași și Tribunalul Sibiu pentru a stabili o interpretare obligatorie. Instanța supremă a argumentat că procedura de renunță poate fi utilizată atunci când cererea este introdusă de procuror în numele victimei, conform prevederilor Legii nr. 217/2003. Soluția s-a bazat pe art. 406 din Codul de procedură civilă, care permite reclamantului să renunțe oricând la judecată, conform regulilor generale de aplicare a Codului.
În motivarea sa, Înalta Curte a sublieniat că fosta prevedere din legea specială reprezenta doar o aplicare particulară a regulilor generale. Astfel, abrogarea art. 43 din Legea nr. 217/2003 nu a eliminat definitiv posibilitatea victimei de a renunța la cerere. Această clarificare este esențială deoarece, deși procurorul poate introduce cererea în numele victimei, acest lucru nu îi ia din vedere dreptul de a renunța la judecare conform normelor procesuale.
Hotărârea emisă de ÎCCJ este obligatorie pentru toate instanțele din România, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă. Judecătorii trebuie să țină cont de această interpretare în toate cauzele care vizează sfera de aplicare a acestei probleme de drept. Această decizie vine într-un moment în care ordinele de protecție sunt instrumente esențiale pentru protejarea persoanelor afectate de violența domestică, fiind reglementate prin legislația de specialitate.
Ordinele de protecție reprezintă unul dintre principalele instrumente juridice utilizate pentru protejarea victimelor de violență în cadrul sistemului de justiție. În regimul actual, cererea pentru emiterea unui ordin de protecție poate fi depusă de victimă sau, în anumite condiții specifice, poate fi introdusă de procuror în numele acesteia, conform procedurilor legale în vigoare.