Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul depus de Dominic Fritz împotriva sentinței care a stabilit că acesta s-a aflat în conflict de interese. Magistrații au menținut constatările privind caracterul conștient și deliberat al acțiunilor sale, în ciuda faptului că acesta ocupase funcția de primar de doar două zile. Decizia vine după ce recurentul a contestat în mod ampl argumentele privind încălcarea dreptului la apărare și aplicarea greșită a principiilor de proporționalitate.
Instanța a analizat argumentul conform căruia Dominic Fritz ar fi semnat referatul de aprobare doar pentru a menține continuitatea procedurii administrative după schimbarea primarului. Magistrații au respins această apărare, considerând că semnarea documentului reprezintă o manifestare de voință de a asuma proiectul și de a-l supune votului consiliului local. În opinia ICCJ, acest fapt confirmă faptul că acesta a acționat cu deplină cunoștință a situației de conflict, având în vedere calitatea sa de debitor față de beneficiarul proiectului.
În ceea ce privește prejudiciul, magistrații au subliniat că, deși nu a existat un daună materială directă pentru municipalitate, încrederea publică a fost afectată grav. Înalta Curte a menționat că protecția normelor de integritate vizează nu doar imparțialitatea efectivă, ci și evitarea oricărei aparențe de părtinire care poate eroda credibilitatea instituțiilor. Crearea unei astfel de suspiciuni într-un context de înaltă vizibilitate publică constituie, conform instanței, un element de gravitate intrinsec al faptei comise.
Referitor la sancțiunea de interdicție de trei ani de a ocupa funcții eligibile, ICCJ a recunoscut că impactul asupra carierei politice a lui Dominic Fritz este real și sever. Totuși, instanța a argumentat că această măsură nu este disproporționată și nu împiedică dreptul la muncă în mediul privat sau în alte funcții publice care nu necesită depunerea declarațiilor de avere. Magistrații au considerat că interdicția este o consecință previzibilă pentru orice ales care acționează în condiții de conflict de interese.
Magistrații au respins și argumentele privind prescripția răspunderii administrative, menționând că autosesizarea Agenției Naționale de Integritate a avut loc în termenul legal. De asemenea, instanța a explicat că interpretarea conceptului de folos material include și avantajul indirect pe care proiectantul îl obține prin aprobarea documentației de urbanism. Această aprobare validează procesul de proiectare și justifică încasarea onorariului, stabilind o legătură directă și previzibilă între actul administrativ și interesul patrimonial al creditorului.
În sistemul juridic român, Agenția Națională de Integritate (ANI) are rolul de a monitoriza și evalua patrimoniul și integritatea persoanelor care ocupă funcții publice. Evaluările efectuate de această instituție pot duce la constatări de conflict de interese, care sunt ulterior supuse controlului instanțelor de judecată. Deciziile finale ale instanțelor de judecată, precum aceasta de la ICCJ, finalizează procesul de sancționare administrativă și juridică a funcționarilor sau alesilor care încalcă normele de integritate.