Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul depus de Dominic Fritz împotriva sentinței care a constatat că acesta s-a aflat în conflict de interese. Magistrații au menținut decizia Curții de Apel Timișoara, subliniind că acțiunile acestuia au fost întreprinse într-un mod conștient și deliberat. Decizia vine după ce recurentul a încercat să conteste raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate și a invocat diverse nerespectări ale procedurilor legale.
Instanța a analizat argumentele privind participarea sa la actul administrativ, reținând că semnarea referatului de aprobare a fost o manifestare de voință necesară pentru continuarea procedurii. Deși Dominic Fritz a susținut că a semnat documentul doar pentru a asigura continuitatea procesului după schimbarea primarului, magistrații consideră că acest fapt confirmă asumarea proiectului. Prin această acțiune, el a validat documentația de urbanism, fiind responsabil de decizia de a supune proiectul votului consiliului local.
În ceea ce privește interesul patrimonial, Înalta Curte a stabilit că actul administrativ era apt să producă un folos pentru persoana față de care recurentul avea calitatea de debitor. Magistrații au punctat că aprobarea documentației de urbanism reprezintă finalitatea serviciului de proiectare, influențând direct încasarea onorariilor. De asemenea, faptul că arhitectul implicat s-a abținut de la vot, recunoscând astfel propriul conflict de interese, a întărit suspiciunile privind imparțialitatea procesului.
Magistrații au respins și apărarea bazată pe lipsa de experiență în funcție, menționând că Dominic Fritz era primar de doar două zile în momentul semnării. Standardul de diligență cerut funcționarilor publici este unul sporit, iar cunoașterea situației de conflict nu poate fi ignorată din cauza vechimii mandatului. Instanța a subliniat că obligația de abținere este una legală și personală, care nu depinde de numărul de zile petrecute în exercitarea atribuțiilor de primar.
Referitor la sancțiune, Înalta Curte a recunoscut că interdicția de trei ani de a ocupa funcții este severă și afectează cariera politică a recurentului. Totuși, magistrații au considerat că această măsură nu este disproporționată față de obiectivul de combatere a corupției și protejarea integrității. De asemenea, instanța a precizat că această consecință este una inerentă și previzibilă pentru orice persoană care exercită o funcție publică și acționează în condiții de conflict de interese.
În cadrul sistemului de integritate publică, normele juridice protejează nu doar imparțialitatea efectivă, ci și încrederea cetățenilor în instituții. Atingererea adusă încrederii publice prin crearea unei aparențe de părtinire este considerată o vătămare în sine, chiar dacă nu se dovedește un prejudiciu material direct. Această protecție este esențială pentru menținerea legitimității actelor administrative și a imparțialității exercitării funcțiilor de demnitate publică.