Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a soluționat definitiv litigiul dintre ordonatorul principal de credite al instanțelor și Guvernul României, împreună cu Ministerul Finanțelor. Prin această decizie, instanța supremă a respins recursul Guvernului și a menținut hotărârea Curții de Apel București, care impune asigurarea integrală a fondurilor pentru plata restanțelor salariale ale magistraților. Rezultatul confirmă caracterul nelegal al conduitei autorităților executive în ceea ce privește neasigurarea resurselor bugetare necesare pentru executarea unor obligații de plată certe.
Conform comunicatului emis de ICCJ, respectarea hotărârilor judecătorești definitive și executarea obligațiilor salariale ale statului reprezintă imperative constituționale, nu opțiuni ale puterii executive. Instanța subliniază că autoritățile publice trebuie să execute obligațiile stabilite prin lege fără tergiversări nejustificate sau subordonarea respectării legii unor considerente de oportunitate politică sau bugetară. Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare pentru executarea acesteia, contraviniend astfel securității raporturilor juridice.
Premierul interimar Ilie Bolojan a precizat anterior că suma care ar trebui achitată se ridică la 4,8 miliarde de lei. Această situație a urmat după ce, în martie 2026, Ilie Bolojan a anunțat reducerea componentei de cheltuieli destinată achitării drepturilor obținute de magistrați prin sentințe câștigate în anii trecuți. În încercarea de a soluționa conflictul juridic dintre Guvern și ICCJ, Ilie Bolojan a depus o cerere la Curtea Constituțională, însă aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă la data de 7 octombrie.
Decizia instanței supreme obligă Guvernul și Ministerul Finanțelor să aloce sumele solicitate, inclusiv prin rectificare bugetară, sub sancțiunea unei penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Mai mult, judecătorii au aplicat o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, sumă care se va veni la bugetul de stat până la îndeplinirea obligațiilor. Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București în 30 martie 2026, după ce ordonatorul principal de credite a solicitat alocarea fondurilor pentru stingerrea obligațiilor restante.
ICCJ a avertizat că reducerea acestui fenomen la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților înseamnă ignorarea unei probleme sistematice care afectează un număr considerabil de cetățeni. Datele statistice indică faptul că peste 400.000 de persoane din toate familiile ocupaționale au solicitat în instanță recunoașterea unor drepturi salariale. Această cifră demonstrează că litigiile privind drepturile salariale reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale.
Conflictul juridic dintre Guvern și ICCJ a fost marcat de încercări de a utiliza mecanisme constituționale pentru a contesta hotărârile judecătorești. Curtea Constituțională a stabilit că atribuția prevăzută la art.146 lit.e) din Constituție nu poate fi utilizată ca o cale de atac împotriva deciziilor judecătorești, nici nu poate transforma Curtea Constituțională într-o instanță de control judiciar, menținând astfel separarea puterilor.