Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis, joi seară, că decizia pronunțată de CEDO privind neplata integrală a restanțelor salariale ale magistraților și litigiul desfășurat de instituție cu Guvernul României reprezintă două chestiuni juridice distincte. Magistrații de la ÎCCJ au subliniat necesitatea unei analize riguroase a deciziei europene, raportată la circumstanțele concrete ale cauzei și la ansamblul considerentelor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Conform comunicatului, cauza examinată de instanța europeană a vizat compatibilitatea mecanismelor de eșalonare și a întârzierilor în executarea hotărârilor judecătorești cu garanțiile oferite de Convenție. În schimb, litigiul inițiat de ÎCCJ împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor nu a avut ca obiect contestarea posibilității legale de eșalonare a obligațiilor financiare. Problema juridică supusă instanței naționale a vizat, în esență, respectarea de către autoritățile executive a propriului cadru normativ stabilit.
ÎCCJ susține că există o diferență fundamentală între reglementarea modalității de executare a unor obligații și obligația autorităților de a respecta regulile pe care ele însăși le-au instituit. Instanța supremă a precizat că este necesară asigurarea resurselor bugetare pentru executarea hotărârilor judecătorești, inclusiv conform calendarului de eșalonare stabilit unilateral de către guvern. Decizia CEDO nu poate fi utilizată pentru a valida sau invalida pretențiile formulate într-un proces cu temeiuri juridice diferite.
În procesul desfășurat la CEDO, magistrații români care au reclamat neplata restanțelor salariale în 2024 au pierdut definitiv cererea, după ce completul de șapte judecători a considerat solicitările „vădit neîntemeiate”. Instanța europeană a menționat că autoritățile au gestionat constrângeri economice și bugetare într-o conjunctură dificilă, aplicând ajustări succesive pentru executarea progresivă a plăților. CEDO a subliniat, de asemenea, că judecătorii naționali care puteau beneficia de acele sume ar fi fost susceptibili să genereze un conflict de interese.
Instanța europeană a constatat că sumele datorate celorlalți funcționari erau mult mai mici decât cele datorate magistraților și că aceștia din urmă nu fac parte dintr-un grup vulnerabil. Neplata integrală și imediată nu i-a lipsit magistraților de mijlocul lor de subzistență. CEDO a menționat că autoritățile interne au pus în aplicare ajustări care au permis plata progresivă a obligațiilor în ciuda resurselor financiare insuficiente și a crizei economice de durată.
Această dispută juridică intervine într-un context în care instituțiile statului gestionează multiple presiuni bugetare. În perioada actuală, deciziile privind rectificările bugetare și alocarea resurselor pentru executarea obligațiilor legale reprezintă puncte critice pentru stabilitatea administrativă. Gestionarea restanțelor salariale și a plăților către magistrați rămâne un subiect de dezbatere intensă între puterea judecătorească și autoritățile executive ale statului român.