Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis joi seară un comunicat prin care clarifică natura disputelor juridice care implică statul român. Instanța supremă a punctat faptul că hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și litigiul aflat în curs împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor vizează aspecte juridice complet diferite. Această precizare vine într-un moment în care interpretările privind decizia instanței europene au generat dezbateri privind obligațiile de plată ale autorităților.
Conform comunicatului emis de ÎCCJ, decizia CEDO trebuie analizată în întregime, raportându-se la circumstanțele concrete ale cauzei și la ansamblul considerentelor reținute de Curta europeană. Reprezentanții instanței supreme au subliniat că această hotărâre nu poate fi utilizată ca un instrument de validare sau de respingere a cererilor formulate în procesul deschis de ÎCCJ. Instituția subliniază că decizia europeană reafirmă principii fundamentale ale statului de drept, precum obligația autorităților de a respecta și de a pune în aplicare hotărârile judecătorești definitive.
ÎCCJ explică faptul că există o distincție esențială între cazul analizat de CEDO și procesul intentat împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor. În cazul CEDO, discuția a vizat întârzierile statului în plata unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești și impactul acestora asupra drepturilor cetățenilor. În schimb, litigiul inițiat de instanța supremă nu pune la îndoială dreptul statului de a amâna sau de a eșalona plățile, ci se concentrează pe legalitatea procedurilor interne.
Obiectul principal al procesului condus de ÎCCJ este verificarea respectării regulamentelor proprii de către Guvern. Instanța vrea să determine dacă autoritățile asigură fondurile necesare pentru achitarea sumelor datorate, conform calendarului de plăți pe care ele însele l-au stabilit. „Una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea și calendarul executării unor obligații, iar alta este obligația autorităților statului de a respecta chiar regulile pe care le-au instituit”, precizează comunicatul instanței supreme.
Instanța supremă a menționat că decizia CEDO nu reprezintă o soluționare a litigiului actual și nu stabilește automat dacă pretențiile ÎCCJ sunt justificate. ÎCCJ a cerut ca dezbaterea publică să se bazeze pe conținutul efectiv al deciziei europene, evitând interpretările selective sau extrapolările care depășesc limitele cauzei examinate. Această distincție este considerată vitală pentru înțelegerea corectă a celor două cauze care au temeiuri juridice și obiecte distincte.
Disputa privind plata restanțelor salariale ale magistraților a inclus și plângeri formulate de șase magistrați români, pe care CEDO le-a respins. Curtea europeană a apreciat că măsurile de eșalonare luate de Guvern nu au încălcat drepturile acestora. Această evoluție juridică are loc în contextul unui litigiu mai amplu, în care ÎCCJ, condusă de Lia Savonea, este implicată într-un proces separat cu autoritățile statului român.