Curtea Constituțională urmează să analizeze, pe 22 septembrie 2026, o excepție de neconstituționalitate care vizează modul de sancționare a depășirilor de viteză constatate prin radar. Disputa juridică este una de o importanță majoră pentru conducătorii auto, deoarece pune în semnul întrebării dacă autoritățile trebuie să țină cont de marja de eroare a aparatelor în momentul aplicării amenzilor sau suspendării permisului de conducere. Miza este dacă o valoare indicată de radar poate fi considerată o dovadă absolută în absența unei corecții tehnice.
În prezent, legislația prevede sancțiuni severe, inclusiv suspendarea permisului pentru 90 sau 120 de zile, atunci când viteza depășește pragurile de 50 km/h sau 70 km/h. Problema surage în cazul în care viteza înregistrată de aparat se află foarte aproape de aceste limite critice. De exemplu, dacă un radar indică 101 km/h într-o zonă cu limită de 50 km/h, conducătorul este sancționat pentru depășirea limitei cu peste 50 km/h, deși aparatele de măsurare nu sunt infailibile.
Conform analizelor realizate de prof. univ. dr. Mircea Ursuța și asist. univ. drd. asociat Narcisa Dărăban, normele de metrologie recunosc erori maxime tolerate. Pentru viteze de peste 100 km/h, eroarea poate fi de 3% pentru aparatele staționare și de 4% pentru cele utilizate în deplasare. Totuși, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în 2018 că aceste marje sunt relevante doar pentru omologarea aparatului, nu și pentru stabilirea vitezei într-un caz concret de poliție.
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că statul nu poate trata o măsurătoare ca fiind certă atunci când normele tehnice admit existența unei erori. Aceștia argumentează că marja de eroare ar trebui luată în calcul în favoarea persoanei sancționate, mai ales când viteza se află la limita pragului de suspendare a permisului. Discuția vizează standardul de probă și dacă aplicarea unei sancțiuni pe baza unei valori tehnice susceptibile de eroare este compatibilă cu un proces echitabil.
În alte state europene, precum Franța, Germania sau Olanda, autoritățile aplică anumite marje de eroare înainte de stabilirea sancțiunii. În aceste țări se utilizează marje procentuale de 3% sau alte sisteme de reducere fixe sau procentuale, în funcție de viteza înregistrată și de tipul aparatului utilizat. Decizia Curții Constituționale va clarifica dacă statul are obligația de a dovedi fapta fără dubiu rezonabil, dincolo de precizia tehnică a radarelor.
În contextul european, abordările privind reglementările tehnice și standardele de măsurare variază semnificativ între statele membre. În timp ce unele țări integrează marje de eroare în procesul de sancționare, alte sisteme se bazează strict pe datele brute furnizate de aparatele omologate. Această diferență de abordare subliniază complexitatea echilibrului dintre precizia tehnologică și dreptul la un proces echitablu în cadrul procedurilor de control rutier.