Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ a emis decizia nr. 123 din 26 octombrie 2026, care modifică modul în care instituțiile bancare pot calcula restul de plată în cazul creditelor. Această hotărâre vine ca urmare a unei sesizări formulate de Tribunalul Timiș – Secția a II-a Civilă și impune limitări clare asupra costurilor pe care un consumator le poate suporta. Prin această decizie, băncile nu mai au dreptul să solicite dobândă pentru întreaga perioadă rămasă până la finalul contractului dacă aleg să declare creditul scadent anticipat.
Conform interpretării oferite de instanța supremă, consumatorul rămâne datorator doar pentru dobânda care a devenit scadentă până în momentul în care banca a declarat scadența anticipată a creditului. Înalta Curță a analizat sintagma „datoria exigibilă”, menționată la articolul 38 alineatul (7) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Instanța a concluzionat că această noțiune juridică nu include dobânda remuneratorie care ar fi fost aplicată pentru perioada dintre declararea scadenței și termenul final de încheiere a contractului.
Argumentul central utilizat de ÎCCJ în cadrul deciziei este protecția consumatorilor care au încheiat contracte de credit prin intermediul instituțiilor financiare. Instanța a subliniat că analiza sistematică a prevederilor articolului 38 din OUG nr. 50/2010 indică faptul că scopul actului normativ este asigurarea unui nivel sporit de protecție pentru acești utilizatori. Includerea tuturor costurilor aferente întregii perioade contractuale în datoria exigibilă ar fi în drept de scopul legii, având în vedere că beneficiul termenului de restituire este pierdut.
Din acest motiv, dobânda remuneratorie calculată pentru perioada de după declararea scadenței anticipate nu poate fi inclusă în categoria datoriei exigibile, așa cum este definit de lege. ÎCCJ a explicat faptul că, odată cu scadența anticipată, consumatorul nu mai beneficiază de termenul de restituire stabilit inițial prin contractul semnat. Astfel, solicitarea unor sume suplimentare sub formă de dobândă pentru perioada de după acest eveniment juridic este considerată neconformă cu reglementările în vigoare analizate de Curtea Supremă.
Această hotărâre este considerată un reper esențial pentru asigurarea unei interpretări unitare a legii în sistemul juridic român. Prin această decizie, ÎCCJ contribuie direct la creșterea previzibilității și a securității juridice în relațiile dintre consumatorii de credit și instituțiile creditoare. După finalizarea procesului de redactare a considerentelor și semnarea oficială a documentului, decizia va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, devenind astfel aplicabilă pentru toate instanțele.
Reglementările privind contractele de credit pentru consumatori sunt reglementate prin OUG nr. 50/2010, un act normativ care stabilește standardele de protecție în relația dintre bănci și persoane fizice. Acest cadru juridic urmărește să echilibreze raportul de forță dintre instituțiile financiare și clienți, oferind mecanisme de control asupra costurilor și condițiilor de rambursare a împrumuturilor în situații de restructurare sau de executare.