Tribunalul București a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a lui Călin Georgescu cu arestul la domiciliu, o decizie care a generat controverse juridice. Măsura a fost luată pe 13 octombrie, după ce inculpatul a formulat o cerere pentru o restricție mai blândă. Această decizie vine la doar câteva zile după ce Curtea de Apel București impusese arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile.
Înainte de această schimbare, pe 29 septembrie 2026, Curtea de Apel București a dispus arestarea lui Călin Georgescu, argumentând riscul de fugă din țară. Instanța de apel a menționat existența unor dovezi privind discuții despre o locuință în Italia și intenția de a obține azil politic. De asemenea, au fost invocate contacte care ar fi putut facilita stabilirea în străinătate, documente cu aparență diplomatică și utilizarea unor echipamente de bruiaj pentru a se sustrage procesului.
Judecătorul de la Tribunalul București a argumentat că, deși faptele sunt grave și necesită o măsură preventivă, nu există risc de fugă din țară. În motivarea sa, instanța a susținut că faptele sunt vechi și că pericolul pentru ordinea publică scade odată cu trecerea timpului. Totodată, s-a menționat că organele judiciare trebuie să demonstreze persistența motivelor care au justificat inițial arestarea, justificând astfel trecerea la arestul la domiciliu.
Analiza procedurii indică faptul că judecătorul de la Tribunal s-a comportat ca o instanță de contestație, infirmând decizia definitivă a Curții de Apel. O altă problemă ridicată este faptul că instanța a acționat ca și cum ar fi soluționat o prelungire a arestării, context în care ar fi fost necesare probe noi. Totuși, judecătorul nu a motivat ce elemente noi de fapt au intervenit între 29 septembrie și 13 octombrie pentru a justifica această schimbare.
În prezent, Curtea de Apel București urmează să soluționeze contestația formulată împotriva acestei înlocuiri a măsurii. În cadrul procedurilor penale, înlocuirea unei măsuri de constrângere se poate dispune doar dacă, după data arestării, apar elemente noi privind persoana sau mersul procedurii care reduc riscul prezentat anterior. În acest caz, lipsa unei argumentări specifice privind schimbarea situației inculpatului rămâne un punct critic.
În sistemul juridiciului român, deciziile privind măsurile preventive sunt supuse controlului instanțelor superioare prin mecanismul contestației. Această procedură permite verificarea legalității și a corectitudinii motivării oferite de judecătorul care a dispus o măsură, asigurând astfel respectarea drepturilor procesuale. În cazul prezentat, procesul de contestație va determina dacă riscul de fugă menționat inițial rămâne valid sau dacă decizia Tribunalului este susținută.