Instanța supremă a decis joi în urma unui proces în care comunitatea Declic a contestat procedura de numire a Liei Savonea la conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Judecătorii au respins cererea prin care se analiza procedura de la CSM, invocând excepția lipsei de interes. Această decizie este considerată de către cei care au inițiat demersul drept un refuz de a judeca fondul problemei, în contextul în care procesul a fost finalizat de instanța condusă de însăși Lia Savonea.
Demersul juridic de la început a fost susținut de peste 70.000 de cetățeni care au semnat petiția „Nu mai promovați judecători toxici!”. Această comunitate a reclamat că CSM a declanșat în mod prematur și netransparent procedura de desemnare a Liei Savonea. Obiectivul principal al contestării a fost demonstrarea faptului că desemnarea conducerii ÎCCJ depășește sfera carierei magistraților, vizând direct independența justiției, un drept de interes public general.
Pe parcursul procesului, dosarul a fost transferat timp de un an între mai multe instanțe, inclusiv Cluj, Alba Iulia și Înalta Curte. Soluția finală a venit după ce cererile de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și solicitările de trimitere a unei excepții de neconstituționalitate către Curtea Constituțională au fost respinse ca fiind inadmisibile. Această etapă închide definitiv dosarul, după ce instanța a optat pentru o soluție de natură procedurală.
Roxana Pencea – Brădățan, coordonatoare de campanii Declic, a descris decizia ca fiind un semnal dezastruos pentru cetățeni și o zi neagră pentru justiția din România. Ea a susținut că magistrații au ales să se protejeze în spatele unei excepții procedurale pentru a evita judecarea unui caz incomod. În același timp, avocata Asociației Declic, Roxana Mândruțiu, a menționat că este probabil ca se va sesiza Comisia Europeană.
Problema centrală ridicată de avocacații Declic a fost dacă numirea la vârful Înaltei Curți este o chestiune internă de carieră sau o garanție constituțională a independenței justiției. Avocații au susținut că atât sesizarea CJUE, cât și cea a CCR erau necesare pentru a clarifica natura acestui proces. Această controversă a evidențiat modul în care societatea civilă poate interveni în procese care vizează structura de bază a sistemului judiciar.
În contextul actual, deciziile privind structura instituțiilor de stat și independența lor rămân subiecte de interes major pentru stabilitatea juridică a țării. În timp ce procesul privind numirea conducerii ÎCCJ a fost finalizat prin invocarea lipsei de interes, impactul asupra încrederii cetățenilor în sistemul de justiție rămâne un punct de dezbatere activă în spațiul public, în contextul în care procedurile de numire sunt monitorizate de diverse entități de supraveghere.