Curtea Constituțională a României a decis, marți, că anumite prevederi legale care limitau dreptul la candidatură al unor funcționari publici sunt neconstituționale. Judecătorii au stabilit că înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere nu mai sunt obligați să înceteze raporturile de serviciu pentru a putea candida la funcții de demnitate publică. Această decizie vine după ce s-a constatat că legislația anterioară impunea o barieră în calea exercitării drepturilor politice.
Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi, în urma admitării unei excepții de neconstituționalitate. CCR a vizat dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea sa de dinainte de intrarea în vigoare a Legii 156/2018. Instanța a considerat că aceste reguli pentru modificarea și completarea actului normativ încalcă principiile fundamentale ale statului de drept, afectând direct categoria funcționarilor de conducere.
Conform comunicatului CCR, normele criticate contravin articolelor 16, 37 și 41 din Constituție. Curtea a argumentat că impunerea încetării raporturilor de muncă instituie o discriminare nejustificată între diferite categorii de funcționari. Această măsură este considerată ca fiind un factor care descurajează exercitarea dreptului de a candida și de a fi ales, afectând în mod direct și dreptul la muncă al persoanelor vizate de aceste restricții.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că cerința de încetare a activității nu este proporțională cu scopul urmărit. Judecătorii au subliniat că nu există un just echilibru între interesul public și cel individual în această situație. De asemenea, s-a menționat că legislativul ar fi avut la dispoziție alternative mult mai puțin intruzive și restrictive pentru a asigura neutralitatea funcției publice, fără a sacrifica drepturile fundamentale ale candidaților.
Instanța a clarificat, de asemenea, distincția dintre dreptul de a fi ales și dreptul la muncă. Curtea a precizat că dreptul de a fi ales reprezintă doar o posibilitate de a ocupa o funcție în viitor, neoferind certitudinea accesării efective a acesteia. Prin urmare, această perspectivă de candidatură nu poate fi asimilată cu exercitarea dreptului la muncă, motiv pentru care restricțiile impuse nu pot fi justificate prin această logică.
Controlul de constituționalitate exercitat de CCR asupra legilor care reglementează statutul funcționarilor publici este un mecanism esențial pentru protejarea drepturilor individuale în fața deciziilor legislative. Această procedură asigură faptul că normele adoptate de Parlament respectă ierarhia actelor și nu creează tratamente discriminatorii care să submineze participarea cetățenilor la viața politică a țării prin ocuparea unor funcții de demnitate.