Curtea Constituțională analizează sesizarea transmisă de președintele Nicușor Dan cu privire la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic. Documentul critică modificările legislative care ar putea compromite claritatea și prevedibilitatea normelor aplicate în domeniul cinegetic. Sesizarea vizează în mod specific modul în care noile atribuții ale administratorului faunei cinegetice sunt reglementate în raport cu regimul general al contenciosului administrativ.
Conform sesizării, administratorul faunei are atribuții de stabilire a cotelor de recoltă pentru anumite specii, proces care trebuie finalizat până la data de 15 aprilie pentru căprioare și 15 mai pentru restul speciilor sedentare. De asemenea, acesta acordă nivelul de intervenție și prevenție pentru prevenirea accidentelor și pagubelor, cu o dată limită de aprobare de 15 mai. Președintele subliniază că aceste procese trebuie să respecte avizul autorității de protecție a mediului.
Un punct critic de dispută este utilizarea sintagmei „orice alte măsuri necesare” în cadrul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 407/2006. Nicușor Dan argumentează că acest termen nu este definit legal în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau în OUG 81/2021. Lipsa unei definiții precise nu delimitează natura măsurilor, scopul lor sau teritoriul de aplicare, permițând, în practică, aplicarea unor acte care pot fi atât letale, cât și neletale.
Sesizarea evidențiază, de asemenea, o discrepanță față de terminologia europeană utilizată în Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale. În timp ce legislația europeană folosește termeni precum „capturare”, „ucidere” sau „perturbare”, norma propusă nu preia această terminologie armonizată. Această lipsă de coerență afectează raportul dintre norma specială introdusă și regimul general, creând incertitudine juridică asupra efectelor asupra exemplarelor de faună.
Președintele avertizează că această derogare afectează principiul constituțional al controlului judecătoresc efectiv asupra actelor administrative. Nicușor Dan susține că normele de procedură privind suspendarea executării actelor administrative sunt garanții procesuale fundamentale. Introducerea unei astfel de reglementări, fără o justificare obiectivă, ar putea crea un precedent periculos care să se extindă și în alte domenii administrative, eludând caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești.
Controlul constituționalității legilor reprezintă mecanismul prin care Curtea Constituțională verifică conformitatea actelor normative cu Legea fundamentală a țării. În cazul sesizărilor privind legislația specială, instanța trebuie să evalueze dacă noile prevederi respectă principiile clarității și prevedibilității, esențiale pentru un stat de drept, pentru a preveni arbitrarul în aplicarea normelor de către autoritățile administrative.