Marea Cameră a Curții de Justiție a UE a analizat un caz care implică un cetățean identificat prin inițialele DZ, condamnat definitiv în România la șapte ani de închisoare. Acesta a fost sancționat pentru introducerea în țară a trei grame de canabis și a patru comprimate cu MDMA. Procedura a pus în discuție dacă discrepanța majoră de pedepse dintre România și alte state europene poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
În cadrul dosarului, DZ și soția sa au introdus substanțele menționate în România, susținând că acestea erau destinate consumului personal al soției pentru calmarea durerilor. Curtea de Apel Constanța a stabilit condamnarea definitivă a cetățeanului la șapte ani de închisoare pe 20 decembrie 2023. Ulterior, Judecătoria Constanța a emis mandatul european de arestare pentru a permite executarea pedepsei impuse de instanța română.
Tribunalul din Amsterdam a descris cantitățile de droguri ca fiind mici și a constatat lipsa intenției de trafic. Conform datelor prezentate de procuratura neerlandeză la CJUE, o faptă similară în Țările de Jos ar fi putut atrage o sancțiune de doar între una și trei săptămâni de detenție. Această comparație a servit drept bază pentru contestarea proporționalității pedepsei în cadrul procedurii europene de predare.
CJUE a stabilit că simpla apreciere a unei instanțe străine că pedeapsa este prea severă nu este suficientă pentru a refuza predarea. Pentru un astfel de refuz, trebuie demonstrate deficiențe grave în legislația sau practica judiciară a statului care a emis mandatul, precum și lipsa unei căi de atac efective. În acest caz, Curtea a observat că legislația română permite instanțelor să individualizeze pedeapsa și să ia în considerare circumstanțele atenuante.
Analiza a evidențiat și cadrul legislativ român aplicabil la momentul faptelor, reprezentat de Legea nr. 143/2000. Această lege prevedea pentru introducerea fără drept în țară a drogurilor de risc sancțiuni de trei până la zece ani de închisoare. Ulterior, prin Legea nr. 45/2023, aceste intervale au fost majorate, stabilind pedepsele la cinci-cincisprezece ani pentru drogurile de risc și zece-douăzeci de ani pentru cele de mare risc.
Decizia Curții de Justiție a UE nu reprezintă o validare generală a severității sancțiunilor aplicate în România pentru infracțiuni cu droguri. Hotărârea nu anulează condamnarea lui DZ și nu modifică limitele actuale ale pedepselor prevăzute de legea română. Aceasta stabilește doar cadrul juridic strict prin care o instanță dintr-un stat membru poate decide refuzul predării unei persoane condamnate în alt stat european.