Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, joi, inadmisibilitatea tuturor celor cinci cereri formulate de magistrați români împotriva statului. Reclamanții solicitau plata integrală a unor drepturi salariale care fuseseră recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, dar care au fost eșalonate. Decizia, pronunțată la 13 octombrie 2026, este definitivă și a fost luată în unanimitate de judecătorii Curții, care au considerat că plângerile sunt vădit nefondate.
Cele cinci cereri au fost depuse de Voicu-Ionel Pușcașu, Florina-Mihaela Pușcașu, Maria-Ștefania Pavel, Mirela Hancăș și Florica-Tanța Piroș. Aceștia au reclamat neexecutarea imediată și întârzierea plății unor sume ce vizează diferențe salariale, sporuri și reevaluări, derivate din discriminări salariale constatate anterior. Sumele revendicate de reclamanți sunt semnificative, cu valori cuprinse între 30.000 de euro și peste 571.000 de euro pentru fiecare persoană în parte.
CEDO a analizat contextul în care au avut loc aceste întârzieri, identificând o criză bugetară acută și prelungită. Curtea a menționat că eșalonarea plăților a fost determinată de circumstanțe excepționale, precum deficitul public structural ridicat, procedura de deficit excesiv deschisă de UE și pandemia de COVID-19. De asemenea, au fost luate în considerare și măsurile de austeritate implementate prin ordonanțe de urgență succesive, inclusiv OUG nr. 52/2025, care au vizat întregul sector public.
Deși statul român nu a achitat integral sumele, CEDO a apreciat că acesta nu s-a opus executării, ci a aplicat un mecanism de plată eșalonată. Acest proces a fost însoțit de actualizări cu indicele inflației și de acordarea dobânzilor legale. Curtea a subliniat că veniturile ridicate ale magistraților, care sunt mult peste media națională, fac ca aceste întârzieri să nu pună în pericol mijloacele de subzistență ale acestora sau să impună o sarcină disproporționată.
Guvernul a modificat în repetate rânduri calendarul plăților, amânând restanțele din 2025 până în 2026. Înalta Curte de Casație și Justiție, împreună cu Parchetul General, au solicitat pentru anul 2026 aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru a acoperi restanțele rezultate din hotărâri judecătorești și ordine administrative, inclusiv dobânzile aferente. Decizia CEDO nu înseamnă că statul nu mai datorează banii, ci că eșalonarea este justificată de constrângerile economice și fiscale.
Această decizie vine într-un context în care gestionarea bugetului de stat și executarea hotărârilor judecătorești rămân teme sensibile pentru instituțiile românești. Presiunile economice generale și necesitatea consolidării fiscale pe termen lung au dictat modul în care România a gestionat obligațiile financiare față de magistrați, încercând să echilibreze plățile datorate cu stabilitatea bugetară în fața unor crize macroeconomice persistente.