Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a declarat în unanimitate, ca fiind vădit neîntemejate, cele cinci cereri depuse de judecători și foști judecători români. Aceștia solicitau plata integrală a unor restanțe salariale care fuseseră eșalonate de stat. Decizia, adoptată la 13 octombrie 2026 și comunicată oficial în scris pe 22 octombrie, este definitivă și nu mai poate fi atacată.
Instanța de la Strasbourg a evaluat complexitatea obligațiilor bugetare și situația economică excepțională în care se află România. Deși a recunoscut că întârzierile au fost considerabile, Curtea a apreciat că eșalonarea și amânarea plăților nu au încălcat Convenția în cazurile analizate. Reclamanții au primit deja sume care reprezintă între 29,17% și 40% din drepturile lor financiare, fiind luate în calcul și indexarea sau dobânzile acordate.
Restanțele invocate de cei cinci magistrați variały între 30.000 de euro și aproximativ 572.000 de euro. CEDO a considerat că veniturile lor lunare, care depășesc remunerațiile unor înalte autorități ale statului, nu demonstrează o sarcină individuală excesivă. Astfel, instanța a concluzionat că neplata imediată nu i-ar fi privat reclamanții de mijloacele necesare subzistenței sau i-ar fi expus unei vulnerabilități financiare deosebite.
În cadrul deciziei, judecătorii europeni au semnalat riscul de conflict de interese atunci când magistrații decid asupra unor componente salariale de care pot beneficia direct. Deși nu a stabilit o răspundere disciplinară sau personală pentru magistrați, CEDO a menționat posibilitatea unei impresii de conflict de interese instituțional între puterea judecătorească și autoritățile legislative sau executive.
ÎCCJ a reacționat oficial pe 22 octombrie, precizând că procesul său cu Guvernul și Ministerul Finanțelor este unul distinct. Această dispută internă vizează respectarea cadrului normativ și a calendarului de plată instituit de Executiv, nu contestarea în principiu a eșalonării. Conform ÎCCJ, decizia CEDO nu soluționează acest litigiu, deoarece obiectul și temeiurile juridice ale procesului cu statul sunt diferite.
Disputa salarială din sistemul judiciar românesc are rădăcini în valuri de litigii apărute între anii 2006 și 2009, când instanțele au recunoscut diferențe de remunerare discriminatorii. Ulterior, în perioada 2016-2021, un nou val de cereri a apărut pe fondul interpretărilor Curții Constituționale și ale ÎCCJ. Aceste obligații de plată au dus la necesarul bugetar de aproximativ 1,4 miliarde de euro comunicat pentru anul 2026.