Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea de măsuri provizorii formulată de 25 de cetățeni francezi care se află în detenție în Irak. Instituția de la Strasbourg a stabilit că Franța nu exercită asupra acestor persoane jurisdicția necesară pentru aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în cadrul acestei proceduri. Decizia vizează solicitanții care au cerut intervenția urgentă a Curții pentru a preveni riscuri grave în procesul judiciar din Irak.
Cele 25 de persoane sunt adulți care au plecat din Franța pentru a se alătura grupării „Stat Islamic”. Aceștia au fost deținuți anterior în centre din nord-estul Siriei, fiind ulterior transferați, între anii 2025 și 2026, într-o închisoare din Bagdad. În prezent, persoanele se află în detenție în vederea judecării pentru fapte care intră în competența instanțelor irakiene, solicitanții invocând dreptul la viață și interdicția torturii.
Solicitanții au sesizat CEDO la 17 septembrie, solicitând aplicarea Regulii 39 pentru a obține măsuri de urgență. Cererea principală viza repatrierea acestora în Franța sau executarea mandatelor de arestare ori căutare emise de autoritățile judiciare franceze. Ca alternativă subsidiară, aceștia au cerut ca Franța să obțină garanții din partea Irakului privind evitarea pedepsei cu moartea și asigurarea desfășurării unui proces echitabil.
CEDO a refuzat cererea deoarece Franța nu deține jurisdicția asupra solicitanților în sensul articolului 1 din Convenție. Camera a precizat că statutul de cetățean francez nu este suficient pentru ca situația unei persoane aflate într-un stat terț să intre automat sub jurisdicția Franței. Prin urmare, Curtea nu a analizat dacă procesul din Irak va fi echitabil sau dacă persoanele riscă efectiv pedeapsa cu moartea.
Decizia Curții nu constituie o hotărâre privind responsabilitatea Irakului, deoarece acest stat nu este parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, refuzul măsurilor provizorii nu prejudeciază admisibilitatea sau fondul altor proceduri care ar putea fi depuse ulterior. Comunicatul nu indică existența unor cereri de fond și nu stabilește dacă autoritățile irakiene respectă drepturile invocate de cei 25 de cetățeni.
Regula 39 este un mecanism de urgență utilizat în situații excepționale pentru a preveni un prejudiciu ireparabil înainte de examinarea normală a cazului. Această procedură permite suspendarea unor acțiuni, precum expulzarea, însă necesită ca persoana vizată să se afle sub jurisdicția statului căruia i se adresează măsura. În acest caz, legătura necesară între Franța și deținuții din Bagdad nu a putut fi stabilită de către Curtea de la Strasbourg.