Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că aplicarea unei amende fiscale nu este suficientă doar prin respectarea prevederilor legale, impunând necesitatea ca sancțiunea să fie și proporțională. Această clarificare a fost oferită prin intermediul unui aviz consultativ emis la data de 29 septembrie 2026. Documentul a fost redactat la solicitarea Curții Supreme a Ucrainei, în urma unui litigiu care vizează o societate care contestă o amendă fiscală de o valoare extrem de ridicată.
Disputa juridică centrală vizează o sancțiune care este echivalentă cu de trei ori valoarea activelor societății respective. În acest context, CEDO subliniază că evaluarea caracterului proporțional al unei sancțiuni trebuie să ia în considerare mai multe elemente esențiale. Printre criteriile menționate se numără impactul real pe care sancțiunea îl are asupra societății sancționate, precum și modul în care s-a comportat această din punct de vedere juridic și administrativ.
O altă componentă critică în procesul de evaluare vizează adecvarea măsurilor aplicate pentru a atinge scopul urmărit de autorități. Conform instanței europene, aceste cerințe de evaluare sunt derivate direct din protecția dreptului de proprietate. Deși statele au dreptul de a aplica diverse sancțiuni fiscale în cadrul sistemelor lor de guvernare, ele sunt obligate să ofere garanții juridice solide împotriva aplicării unor măsuri care ar putea fi considerate disproporționate în cazuri individuale.
În ceea ce privește competența judecătorilor de a interveni asupra cuantumului sancțiunii, CEDO precizează că avizul nu le acordă automat această putere de modificare. Capacitatea instanțelor naționale de a ajusta valoarea amenzilor depinde în mod exclusiv de legislația internă a fiecărui stat, nu de prevederile Convenției europene a drepturilor omului. Astfel, dreptul de a reduce o amendă este o prerogativă stabilită de normele juridice locale.
Instanța europeană a menționat, de asemenea, că aplicarea sancțiunilor fiscale în mod automat nu este interzisă de normele internaționale, cu condiția ca acestea să rămână proporționale. Problematica principală nu rezidă doar în conformitatea amenzii cu legea, ci și în menținerea unui echilibru între scopul urmărit de autoritățile fiscale și efectele concrete pe care sancțiunea le produce asupra entității sancționate. Echilibrul este elementul definitoriu pentru validitatea sancțiunii.
Sistemul de protecție a drepturilor fundamentale în Europa impune ca orice decizie administrativă sau fiscală să poată fi supusă unui control riguros de legalitate și de proporționalitate. Această abordare asigură că autoritățile statului nu pot utiliza puterea de sancționare într-un mod care să compromită drepturile proprietății sau să destabilizeze activitatea economică a companiilor prin măsuri care depășesc necesitatea de a asigura conformitatea fiscală.