Curtea Constituțională a decis, miercuri, că sesizarea depusă de premierul interimar Ilie Bolojan este inadmisibilă, în urma conflictului dintre Guvern și ÎCCJ. Disputa vizează fondurile necesare pentru achitarea restanțelor salariale din sistemul judiciar, sume estimate la aproximativ 4,8 miliarde de lei. Decizia a fost luată cu majoritate de voturi, stabilind că cererea nu poate fi utilizată ca o nouă cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate anterior de alte instanțe.
Sesizarea lui Ilie Bolojan a vizat demersurile prin care ÎCCJ a cerut obligarea Guvernului și a Ministerului Finanțelor la asigurarea banilor pentru plata restanțelor. Executivul a susținut că instanța supremă a depășit limitele atribuțiilor sale prin impunerea unor măsuri cu efect direct asupra alocărilor bugetare. Guvernul a argumentat că întocmirea bugetului și realizarea rectificărilor intră exclusiv în competența Executivului și a Legislativului, fără ca instanțele să poată decide modul de repartizare a resurselor.
Din partea ÎCCJ, argumentul principal a fost că instanța nu urmărește să preia atribuțiile de construcție bugetară, ci solicită fondurile pentru plata unor drepturi salariale deja recunoscute. Aceste drepturi provin din majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Anterior, Curtea de Apel București a admis acțiunea ÎCCJ, obligând Guvernul și Ministerul Finanțelor să pună la dispoziție sumele necesare, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă acest lucru va fi necesar pentru plata restanțelor.
După pronunțarea CCR, ÎCCJ a reacționat afirmând că argumentele sale au fost confirmate și că nu a existat niciun conflict juridic de natură constituțională. Instanța supremă a susținut că Guvernul nu a identificat o competență constituțională pe care ÎCCJ și-ar fi atribuit-o. ÎCCJ a subliniat că pierderea unui litigiu nu poate fi transformată într-un conflict juridic de natură constituțională și a declarat că „statul de drept este imun la conjuncturi politice”.
Curtea Constituțională a explicat că atribuția prevăzută la articolul 146 litera e) din Constituție nu permite transformarea instanței într-una care să exercite control judiciar asupra hotărârilor altor instanțe. Judecătorii au menționat că elemente precum ritmul judecății sau interpretarea normelor privesc legalitatea și temeinicia unei hotărâri, fiind contestabile doar prin căile de atac stabilite de lege. Solicitarea premierului a fost considerată o încercare de a schimba o soluție judecătorească deja pronunțată.
Această dispută juridică s-a concentrat pe două direcții paralele: procesul de contencios administrativ pentru plata sumelor și sesizarea privind separarea puterilor. Conflictul a inclus și plângeri prealabile formulate de ÎCCJ împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor, după refuzul autorităților de a asigura fondurile pentru magistrați și restul personalului din sistemul judiciar, proces care a dus la intervenția instanțelor pentru asigurarea drepturilor salariale restante.