Administrația locală din România traversează o perioadă de dificultăți majore, fiind afectată de probleme financiare și de o scădere demografică accentuată. Un studiu realizat de Funky Citizens arată că organizarea administrativă actuală, stabilită în mare parte în anul 1968, nu mai corespunde realităților economice și demografice de astăzi. Analiza pune sub semnul întrebării eficiența structurilor actuale, evidențiind o discrepanță între rangul localităților și capacitatea lor reală de funcționare.
Din punct de vedere financiar, situația este critică pentru o parte semnificativă din unitățile administrativ-teritoriale. Studiul indică faptul că 30,9% dintre primării nu au reușit, în anul 2025, să își acopere cheltuielile salariale folosind exclusiv veniturile proprii. Doar 462 de primării, ceea ce reprezintă mai puțin de 15% din total, au generat suficiente resurse proprii pentru a acoperi atât salariile personalului, cât și cheltuielile cu bunurile și serviciile necesare pentru funcționarea curentă.
Declinul demografic reprezintă o altă problemă structurală majoră identificată în cadrul cercetării. Între anii 2016 și 2025, populația a scăzut în 2.490 dintre cele 3.181 de unități administrativ-teritoriale analizate. În consecință, un total de 613 localități nu mai îndeplinesc pragurile demografice prevăzute de lege pentru rangul pe care îl dețin, incluzând 120 de orașe, 52 de municipii și 441 de comune care se află sub criteriile stabilite.
Fenomenul de scădere a populației nu este distribuit uniform pe teritoriul țării, evidențiind disparități regionale clare. În județul Teleorman, de exemplu, 96 dintre cele 97 de localități au înregistrat pierderi de locuitori. În contrast, creșterea demografică este concentrată în zonele din apropierea marilor orașe, unde aproximativ 77% dintre localitățile cu creșteri se află la o distanță de maximum 35 de kilometri de o reședință de județ.
Dezvoltarea economică este strâns legată de marile centre urbane, lăsând zonele periferice într-o stare de vulnerabilitate. Aproximativ 91% dintre locurile de muncă pentru persoanele cu calificare superioară sunt concentrate în cele 41 de zone urbane funcționale ale României. De asemenea, există o fragmentare a organizării regionale, deoarece cele opt structuri teritoriale pentru domenii precum finanțele, drumurile sau energia nu au întotdeauna delimitări care să coincidă între ele.
Disparitățile economice dintre regiuni rămân semnificative, în ciuda faptului că România a ajuns la 77% din PIB-ul european pe locuitor. Regiunea București-Ilfov depășește media europeană, atingând un indicator de 181%, în timp ce regiunea Nord-Est se situează la doar 47%. Această concentrare de resurse și capital uman în zonele urbane funcționale accentuează dificultățile de gestionare a administrațiilor locale din zonele cu bază fiscală redusă.