România a înregistrat progrese în domeniul guvernanței corporative, însă persistă diferențe majore între reglementările adoptate și aplicarea lor reală, în special în cadrul întreprinderilor de stat. Alina Prahoveanu, președinta Asociației Administratorilor Independenți (AAI), a explicat că, deși procesul de aderare la OECD și jalonul din PNRR au maturizat cadrul de reglementare, multe structuri de conducere sunt încă percepute doar ca un exercițiu de conformitate. Această abordare formalistă limitează capacitatea consiliilor de administrație de a contribui efectiv la procesul de luare a deciziilor strategice.
Conform declarațiilor oferite de Alina Prahoveanu, guvernanța trebuie să devină o infrastructură pentru decizii de calitate, capabilă să sporească competitivitatea companiilor și, implicit, a economiei naționale. Ea a subliniat că un consiliu de administrație performant nu trebuie să funcționeze doar pentru a aproba deciziile deja luate de management, ci să ofere claritate asupra direcției și să gestioneze riscurile. Această evoluție de la simpla cunoaștere a regulilor către un model de leadership este esențială pentru reziliența organizațiilor.
În ceea ce privește competențele necesare, Alina Prahoveanu a menționat că administratorii trebuie să înțeleagă riscurile emergente, precum inteligența artificială, cybersecurity și schimbările geopolitice. Deși nu este necesar ca membrii board-urilor să fie experți tehnici, aceștia trebuie să poată pune întrebări relevante despre utilizarea algoritmilor, protecția datelor și continuitatea operațiunilor. Un board eficient trebuie să transforme expertiza individuală în inteligență colectivă, evitând confuzia dintre supraveghere și control executiv.
Independența administratorilor reprezintă un alt punct critic, Alina Prahoveanu face distincția între independența formală și cea de gândire. Ea susține că un administrator trebuie să aibă capacitatea de a analiza informația fără prejudecăți și de a iniția discuții dificile, chiar și în fața acționarilor majoritari sau a statului. Pentru o independență reală, sunt necesare competență, acces la informație și o cultură organizațională care să permită dezacordul constructiv, protejând astfel interesul societății.
Analizând segmentul de piață, Alina Prahoveanu a observat că în companiile listate presiunea investitorilor și Codul de Guvernanță Corporativă al BVB favorizează transparența. În schimb, în întreprinderile de stat, decalajele rămân vizibile între cadrul formal și implementarea efectivă, inclusiv în ceea ce privește autonomia board-urilor. Statul trebuie să acționeze ca un acționar responsabil, fără a deveni un management paralel care să intervină în execuția deciziilor de către managementul delegat.
Calitatea guvernanței influențează direct atractivitatea unei companii, oferind acces mai ușor la capital și reducând costul acestuia. Companiile cu mecanisme de supraveghere solide pot beneficia de evaluări superioare, precum un multiplu de EBITDA mai mare în procesele de fuziuni și achiziții. O structură de conducere bine pusă la punct reduce dependența de lideri individuali și transformă guvernanța dintr-un cost de conformitate într-un avantaj competitiv sustenabil.