Securitatea în zona Mării Negre este marcată de o creștere a riscurilor, după ce cel puțin șapte nave comerciale au fost lovite în ultimele două săptămâni. Atacurile au avut loc în apropierea coastelor românești și bulgare, inclusiv lângă vărsarea în mare a canalului Sulina, pe ruta utilizată de Ucraina pentru exporturi. Această nouă direcție a conflictului extinde pericolul asupra infrastructurii energetice offshore, într-un moment în care proiectul Neptun Deep se apropie de faza de producție.
Generalul de brigadă Bogdan Tudorache, locuiță al șefului de stat major al Comandamentului Forțelor Întrunite, a oferit detalii despre complexitatea protecției în cadrul unui interviu pentru NZZ. Acesta subliniază că, deși escaladarea vizează Ucraina, România se confruntă cu o înmulțire a încălcărilor spațiului aerian și maritim. Militarul a amintit că drone au căzut pe proprietăți în trecut și că o dronă a lovit o clădire în orașul Galați, evidențiind amenințarea reală pentru populația de la graniță.
Protecția rutelor comerciale care traversează teritoriul unui stat NATO fără a genera o confruntare directă reprezintă o misiune dificilă. Bogdan Tudorache explică faptul că dimensiunile reduse ale dronelor și caracteristicile terenului fac detectarea lor dificilă, ceea ce înseamnă că scutul actual nu este unul etanș. În plus, armata trebuie să gestioneze costurile ridicate ale interceptărilor, căutând soluții mai eficiente pentru a contracara amenințările care vin atât din aer, cât și de sub apă.
Pentru întărirea apărării, generalul propune utilizarea mai multor vedete rapide de patrulare, dotate cu echipamente împotriva dronelor aeriene și subacvatice. Această strategie depinde însă de ritmul achizițiilor, proces marcat de dificultatea de a contracta și livra echipamente rapid, la prețuri acceptabile, respectând procedurile naționale și europene. De asemenea, utilizarea avioanelor de recunoaștere și a sateliților este considerată esențială pentru identificarea locurilor de lansare și pentru atribuirea corectă a atacurilor.
Geografia vulnerabilității include portul Constanța, infrastructura subacvatică și instalațiile de gaze din larg, care necesită senzori și supraveghere constantă. Deoarece prezența unei nave militare nu poate fi permanentă, se sugerează ca sarcinile și costurile protecției să fie împărțite între stat și companii de securitate. Această abordare ar putea ajuta la protejarea activelor strategice într-un mediu în care identificarea surselor de atac este complicată de utilizarea unor drone similare de către ambele părți implicate în conflict.
Proiectul de exploatare a gazelor naturale Neptun Deep, implicând OMV Petrom și Romgaz, are livrări estimate pentru prima jumătate a anului 2027. Cu o investiție de aproximativ patru miliarde de euro și o producție anuală de opt miliarde de metri cubi, protecția acestor instalații devine o prioritate imediată. Contextul de securitate din Marea Neagră impune o coordonare strânsă între infrastructura energetică și capacitățile de apărare ale statelor din regiune.