Instabilitatea politică din România, manifestată prin vulnerabilitatea cabinetului condus de Niculescu, reprezintă un motiv de alarmă pentru Republica Moldova. Există riscul ca un premier obligat să negocieze supraviețuirea politică lunară să amâne proiectele care implică costuri imediate. Această situație poate transforma sprijinul pentru Chișinău într-o cheltuială negociabilă, în funcție de interesele celor care controlează voturile parlamentare necesare pentru menținerea guvernării.
Partidul AUR a anunțat că nu va vota guvernul Niculescu, fapt ce poate accentua presiunea asupra unui cabinet fragil. Deși refuzul de vot nu elimină pericolul, un partid poate influența guvernarea prin amenințarea cu moțiuni de încredere sau prin campanii împotriva ajutoarelor externe. Într-un parlament fragmentat, amenințarea cu organizarea alegerilor anticipate poate deveni un instrument prin care se justifică capitulările politice în fața acestor presiuni.
Există un precedent important în retorica naționalistă, deoarece în anul 2022, George Simion a cerut ca România să nu mai finanțeze guvernul de la Chișinău „nici măcar cu un leu”. Acest antecedent sugerează că retorica unionistă nu garantează automat ajutorul pentru Moldova. Un guvern aflat sub presie ar putea face concesii AUR fără a oferi ministere, reducând finanțările sau amânând acorduri pentru a evita atacurile naționaliste.
Riscul de compromis se extinde și către partidele declarativ europene, care ar putea prelua revendicări radicale pentru a limita ascensiunea AUR. În acest scenariu, presiunea extremistă se traduce în decizii guvernamentale prin semnătura unor politicieni respectabili, sacrificând angajamentele considerate secundare. Astfel, Chișinăul ar putea rămâne doar cu promisiuni, în timp ce necesită sprijin previzibil pentru securitatea energetică, infrastructură și procesul de apropiere de Uniunea Europeană.
Autoritățile de la Chișinău trebuie să abordeze eventualul guvern Niculescu cu suspiciune politică și să solicite garanții verificabile. Cooperarea trebuie să fie legată de finanțări aprobate, de calendare ferme și de responsabilități instituționale clare. În paralel, Republica Moldova are necesitatea de a își întări relațiile directe cu Bruxellesul și cu alte state care pot susține proiectele amenințate de instabilitatea din partea României.
Contextul geopolitic actual impune o continuitate a sprijinului extern, deoarece orice amânare deschide spații exploatabile de către Rusia. În timp ce conflictul continuă la graniță, Moldova nu își poate permite să aștepte rezultatul compromisurilor politice din București. Eroziunea încrederii în partenerii occidentali, cauzată de instabilitatea administrativă, poate fi utilizată pentru a submina stabilitatea regională și procesele de integrare europeană.