Premierul desemnat al României, Siegfried Mureșan, a anunțat pe 21 septembrie intenția de a introduce în programul de guvernare comasarea voluntară a comunelor. Această propunere vizează rezolvarea dificultăților întâmpinate de administrațiile locale mici, care nu reușesc să mențină personal calificat sau să pregătească proiecte și servicii publice comparabile cu cele ale localităților mari. Siegfried Mureșan propune utilizarea modelului aplicat în Republica Moldova pentru a aborda această fragmentare administrativă.
Experiența Republicii Moldova este însă una aflată încă în plină desfășurare, neoferind un model de succes definitiv. La începutul lunii septembrie, Guvernul de la Chișinău a raportat că 561 de primării, reprezentând 63% din total, au adoptat decizii finale de amalgamare. Estimările oficiale indică faptul că numărul primăriilor din Republica Moldova va ajunge la 292 până în anul 2027, deși procedura a generat controverse.
Congresul Autorităților Locale din Moldova a contestat ritmul reformei, modul de desfășurare a consultărilor și presiunile exercitate asupra unor aleși locali. Guvernul de la Chișinău a respins aceste acuzații, susținând că reforma este necesară pentru consolidarea capacității administrative. În prezent, nu există un ciclu administrativ complet care să permită evaluarea pe termen lung a economiilor realizate sau a impactului asupra calității serviciilor și a reprezentării locale.
În România, fragmentarea administrativă este marcată de cifre semnificative, având în vedere că la alegerile locale din 2024 au fost aleși 3.180 de primari. În regiunea Nord-Vest, datele OECD arată că aproximativ 80% dintre administrațiile locale au sub 5.000 de locuitori, o cifră mult peste media de 50% a organizației. De asemenea, 69 de comune din această zonă aveau sub 1.500 de locuitori, ceea ce explică revenirea periodică a temei comasării.
Implementarea unei astfel de reforme se lovește de rezistența structurilor politice locale, fenomen cunoscut sub numele de „baronii locali”. Fiecare entitate administrativă implică bugete, funcții și influență politică, iar reducerea numărului de primării înseamnă pierderea acestor poziții. Rezistența a fost observată și în martie 2026, când primarii din zona metropolitană Iași au respins absorbția comunelor limitrofe, invocând diferențele dintre mediul urban și cel rural.
Problema capacității administrative și a fragmentării teritorialiare rămâne un subiect critic pentru stabilitatea instituțională. Deși simpla reducerea numărului de primării poate fi prezentată ca o măsură de eficientizare, aceasta nu garantează îmbunătățirea serviciilor publice. Fără mecanisme clare de finanțare și reprezentare, reforma riscă să fie percepută doar ca o modificare a hărții administrative, fără a aduce beneficii reale cetățenilor.