Proiectul Neptun Deep, cel mai amplu demers energetic al României de după 1990, este în coordonarea companiei OMV, care deține 31% din OMV Petrom. Acest activ, cu o valoare estimată între 100 și 200 de miliarde de euro, se confruntă cu o vulnerabilitate strategică, deoarece Austria, controlorul de facto al companiei, nu este membră NATO. Neutralitatea austriacă din anii 50 ridică semne de întrebare privind protecția activelor în cazul unui conflict armat.
Zăcământul de gaze din Marea Neagră este împărțit în mod egal între OMV Petrom și Romgaz, acesta din urmă intrând în proiect după o investiție de 1 miliard de euro către americanii de la Exxon. Estimările pentru volumul de resurse variază de la 100 de miliarde de mc, în variante conservatoare, până la 200 de miliarde de mc, în scenarii optimiste. La prețul actual de aproximativ 1000 de euro pe mia de mc, valoarea proiectului reprezintă jumătate din PIB-ul prognozat al României pentru anul 2026.
Securitatea proiectului este complicată de vânzarea perimetrului Midia, dezvoltat anterior de gigantul american Carlyle, către firma olandeză Mazarine. Această companie are parteneriate de afaceri în sectorul gazelor cu rușii de la Gazprom, ceea ce adaugă un strat de incertitudine geopolitică. În acest context, miza principală a proiectelor de extracție nu este reprezentată de redevențele plătite statului, ci de accesul direct la resurse energetice, aspect critic în perioadele de criză.
O problemă majoră rămâne lipsa unui plan clar privind destinul gazului extras, exploatarea urmând să înceapă probabil în aprilie 2027. Există riscul ca România să exporte resursele atunci când consumul intern va fi afectat, în condițiile în care exploatările terestre sunt limitate. O soluție propusă este asigurarea consumului intern prin rezervorul Neptun Deep, care ar putea livra anual 8 miliarde de mc, acoperind între 80% și 90% din necesarul țării.
România dispune de o independență energetică peste care 80% din necesarul de gaz este asigurat de resurse proprii, însă capacitățile de stocare sunt de doar 2 miliarde de mc. Această cifră este semnificativ mai mică decât capacitatea de 6 miliarde de mc a Ungariei, țară care nu deține proprii zăcăminte. De asemenea, infrastructura de distribuție rămâne o provocare, în timp ce alte state europene, precum Germania, au rețele mult mai vaste pentru susținerea industriei.
Evoluția proiectului Neptun Deep va determina capacitatea României de a menține o bază industrială și de a genera prosperitate prin valoare adăugată. Administrarea eficientă a acestor resurse prin companii de stat și investiții străine este esențială pentru a evita situații în care gazul este exportat prin conducte către vest, în timp ce populația locală rămâne fără acces la energie.