Polonia analizează o schimbare strategică majoră în dotarea forțelor sale terestre, evaluând posibilitatea de a vinde cele 20 de sisteme americane M142 HIMARS. Resursele financiare rezultate din această eventuală tranzacție ar putea fi redirecționate către achiziția de noi lansatoare, rachete și muniție pentru sistemul sud-coreean K239 Chunmoo. Acest sistem este deja integrat în armata poloneză sub denumirea Homar-K, Polonia deținând în prezent aproximativ 150 de unități de acest tip.
Decizia este influențată de necesitatea de a asigura sustenabilitatea militară într-un conflict de mare intensitate. Deși performanța sistemelor HIMARS este recunoscută, acestea sunt considerate în anumite privințe „elefanți albi” în arsenalul polonez din cauza limitărilor logistice. Varșovia ar putea obține un avantaj mai mare dacă ar utiliza fondurile pentru extinderea flotei Homar-K, asigurând astfel o mai bună gestionare a stocurilor de muniție și a rachetelor necesare pentru un război de lungă durată.
Un factor determinant în această alegere este cooperarea industrială oferită de Coreea de Sud. Spre deosebire de Statele Unite, care nu au acceptat localizarea producției de lansatoare și de rachete ghidate în Polonia, guvernul sud-coreean a oferit condiții favorabile pentru producția locală. Această capacitate de a fabrica componentele critice și muniția compatibilă pe teritoriul polonez este esențială pentru o țară care își dezvoltă rapid industria de apărare și autonomia strategică.
Ritmul de livrare reprezintă un alt argument în favoarea tehnologiei sud-coreene. Contractul pentru cele 20 de sisteme HIMARS, semnat în 2019, a durat până în octombrie 2024 pentru finalizarea procesului de livrare, cu primele unități primite abia în 2023. În contrast, cooperarea cu Coreea de Sud s-a desfășurat mult mai rapid, permițând desfășurarea primelor exerciții poloneze cu foc real folosind rachete ghidate CGR-080 de 239 mm încă din decembrie 2024.
Problematica aprovizionării cu muniție este critică, având în vedere consumul ridicat de rachete în operațiunile militare din Orientul Mijlociu. Deși Polonia ar fi putut conta pe stocurile americane de ATACMS și PrSM, această dependență devine riscantă. Capacitatea de a produce local muniția pentru sistemul K239 Chunmoo oferă Varșovii un control sporit asupra lanțului de aprovizionare, o tendință observată și în alte state europene, precum Norvegia, Croația sau Estonia.
Evoluția de la Varșovia reprezintă un precedent relevant pentru România, care urmărește dezvoltarea industriei naționale de apărare și a capacității de producție de muniție. Deciziile de achiziție din Europa Centrală și de Est indică faptul că, într-un eventual conflict de uzură, capacitatea industrială și logistica locală devin la fel de importante ca performanța tehnică a echipamentelor. România trebuie să evalueze dacă este mai avantajos să utilizeze sisteme consacrate, dar dependente de furnizori externi, sau tehnologii care permit integrarea producției în industria națională.