Analistul politic Ștefan Popescu a evaluat participarea președintelui Nicușor Dan la Summitul Arctic, desfășurat pe 14 septembrie, subliniind o lipsă de echilibru în prioritățile de securitate. Conform expertului, accentul pus pe consolidarea părții nordice a Flancului Estic pare să ignore dinamica specifică din zona Mării Negre. Deși procesul de extindere a NATO prin Finlanda și Suedia a fost susținut, acesta a dus, în opinia sa, la o marginalizare a intereselor regionale de la sud.
Ștefan Popescu a menționat că, deși a fost favorabilă prezența președintelui la summit, ar fi fost oportun ca România să transmită un mesaj clar privind importanța Mării Negre. Analistul a punctat faptul că există o organizație de cooperare a Mării Negre în care România este membră, dar și Rusia este parte. În contrast, la Consiliul Arctic, Rusia a fost inițial exclusă, însă pare să urmeze un proces de reintegrație prin implicarea în diverse comisii.
În viziunea analistului, gestionarea unui adversar nu se realizează exclusiv prin forță, ci necesită utilizarea instrumentelor diplomatice. Ștefan Popescu a subliniat că deciziile la nivel european sunt complexe, deoarece Uniunea Europeană este formată din 27 de state, nu dintr-o singură capitală. El a susținut că o poziție mai originală din partea României ar fi putut consolida securitatea națională, având în vedere riscurile actuale reprezentate de pătrunderea dronelor în spațiul nostru.
Expertul a evidențiat diferența majoră de realitate strategică dintre zona nordică și cea a Mării Negre. În timp ce în nord se discută despre protecția infrastructurilor, în Marea Neagră situația este mult mai tensionată, cu nave lovite și conflicte active. Ștefan Popescu a considerat că este dificil și puțin credibil pentru România să aducă expertiză din zona arctică în acest context, susținând că președintele ar fi trebuit să sublinieze importanța strategică egală a regiunii de la sud.
Securitatea Mării Negre rămâne un punct critic de tensiune în contextul conflictelor regionale, fiind o zonă unde infrastructurile maritime și rutele comerciale sunt direct afectate de acțiuni militare. Această regiune reprezintă un pilon esențial pentru stabilitatea flancului sud-est al Europei, însă primește adesea o atenție mai scăzută în cadrul discuțiilor despre securitatea colectivă a flancului estic față de zona arctică sau cea baltică.
Popescu a concluzionat că, deși efortul financiar la nivel european este necesar, vocea României ar fi trebuit să asigure echilibrul între cele două zone de interes. El a reiterat ideea că diplomația trebuie să fie un instrument de gestionare a adversarului, nu doar o alternativă la acțiunile militare. Această abordare ar fi putut semnaliza o protecție mai robustă a intereselor naționale în fața incertitudinilor actuale.