Protejarea infrastructurii critice europene prin măsuri de securitate cibernetică și geopolitică reprezintă o prioritate strategică pentru Uniunea Europeană. Totuși, integrarea factorilor geopolitici în normele tehnice ridică temeri privind subminarea certitudinii reglementare și a încrederii investitorilor. Europa trebuie să echilibreze necesitatea de a identifica riscurile din lanțurile de aprovizionare cu menținerea avantajului oferit de standardele tehnice comune, evitând astfel fragmentarea pieței unice.
Propunerea de revizuire a Regulamentului privind securitatea cibernetică, cunoscută sub numele de CSA 2.0, este programată pentru ianuarie 2026. Acest nou cadru vizează consolidarea Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) și reformarea Cadrului european de certificare. Un element central este introducerea unui cadru obligatoriu pentru lanțuri de aprovizionare cu TIC sigure și de încredere, care va integra factori precum legislația țărilor terțe și structurile de proprietate.
Evaluarea furnizorilor nu se va mai limita la aspectele tehnice, ci va include și gradul de încredere geopolitică și instituțională. Comisia sau un grup de cel puțin trei state membre ar putea declanșa evaluări coordonate pentru a identifica active TIC esențiale în cele 18 sectoare NIS2. Autoritățile ar putea impune audituri, restricții de date sau chiar eliminarea treptată a componentelor deja instalate, bazându-se pe locația și controlul furnizorilor.
Lipsa unor criterii clare și măsurabile pentru termeni precum „riscuri netehnice grave și structurale” reprezintă un risc major pentru industrie. Companiile care planifică investiții pe cicluri de zece sau douăzeci de ani nu pot evalua eligibilitatea pe termen lung a echipamentelor. Această incertitudine poate determina întreprinderile să blocheze achizițiile, să scurteze contractele sau să își relocateze centrele de cercetare și fabricile în jurisdicții cu o mai mare previzibilitate reglementară.
Impactul economic al incertitudinii este semnificativ, având în vedere că investițiile anuale ale întreprinderilor din UE ating aproximativ 2.400 de miliarde de euro. Un studiu al BCE indică faptul că un șoc de incertitudine privind politica economică poate reduce investițiile în zona euro cu 1,2%. De asemenea, datele FMI arată că, de la invadarea Ucrainei de către Rusia, proiectele de investiții străine directe între blocuri geopolitic îndepărtate au scăzut cu aproximativ 20%.
Standardizarea tehnică a servit istoric ca un fundament al competitivității europene, generând beneficii economice masive, precum cele de 17 miliarde de euro estimate anual doar în Germania. Dacă accesul pe piață se decuplează de conformitatea tehnică prin decizii politice discreționare, standardele își pierd rolul de „pașaport comun”. Acest fenomen ar putea duce la fragmentarea pieței globale în sisteme tehnice paralele, dublând costurile de cercetare și testare pentru exportatorii europeni.
context_missing: false,