Rusia ar putea intensifica utilizarea operațiunilor clandestine, inclusiv asasinate și răpiri, pe teritoriul Europei, pe fondul prelungirii conflictului din Ucraina. Avertismentul este lansat în urma unor investigații ale Financial Times, care indică o strategie de destabilizare a statelor occidentale. Aceste acțiuni ar putea viza influențarea proceselor electorale sau susținerea unor grupări ostile civilizației occidentale, într-un efort de a slăbi sprijinul oferit Kievului.
Analistul Hari Bucur explică faptul că amenințările Rusiei la adresa Occidentului sunt prezente încă din 2012, odată cu revenirea lui Putin la conducerea Federației Ruse. Strategia de securitate națională a Moscovei identifică Europa de Vest ca pe o amenințare majoră. În acest context, războiul din Ucraina este interpretat ca o încercare de a împiedica integrarea țării în structurile occidentale, chiar dacă resursele militare și economice ale Rusiei sunt în proces de uzură.
Operațiunile sub acoperire sunt utilizate pentru a nega implicarea directă a Kremlinului în astfel de acțiuni de sabotaj. Printre scenariile posibile se numără intervențiile în alegeri și atacurile împotriva unor persoane, însă experții subliniază că aceste avertismente servesc mai degrabă la alertarea guvernelor europene. Scopul este de a impune consolidarea măsurilor de securitate, nu de a induce panică în rândul populației, conform analizei oferite de Hari Bucur.
Serviciile de informații europene au identificat industria de apărare ca fiind o țintă prioritară pentru Moscova. Directorii și angajații de rang înalt din companiile care produc drone sau componente militare sunt expuși riscurilor. Serviciul german de informații interne, BfV, a recomandat deja măsuri de protecție personală pentru conducerea acestor firme. Obiectivul Rusiei este de a crea un sentiment de nesiguranță care să descurajeze colaborarea cu Ucraina.
Aurel Cazacu menționează că serviciile secrete românești dispun de resurse și de personal bine pregătit, beneficiind de investiții semnificative. Totuși, el precizează că, într-un sistem democratic, instituțiile de securitate funcționează sub autoritatea factorului politic. Capacitatea de a preveni atacuri asupra cetățenilor sau politicilor depinde, așadar, de modul în care deciziile politice permit intervenția și identificarea timpurie a amenințărilor de tip hibrid.
În cadrul arhitecturii de securitate europeană, România ocupă o poziție strategică ca membru NATO și UE. Această poziție implică o expunere directă la riscurile generate de activitățile de război hibrid desfășurate de Rusia. Prevenirea unor astfel de operațiuni clandestine depinde de capacitatea instituțiilor de stat de a monitoriza și de a neutraliza tentativele de sabotaj înainte ca acestea să se materializeze în acțiuni violente.