România se confruntă cu o oportunitate financiară majoră prin intermediul programului european SAFE, care pune la dispoziție peste 16 miliarde de euro pentru sectorul apărării. Acești bani nu reprezintă un grant, ci un împrumut care va trebui rambursat de contribuabilii români, cu dobândă. Întrebarea centrală vizează modul în care vor fi utilizați acești fonduri: dacă vor servi pentru achiziția de echipamente fabricate în Germania, Franța sau Coreea sau dacă vor susține reindustrializarea țării.
Există deja exemple de contracte care includ componente de producție locală, precum contractul de peste 3,3 miliarde de euro pentru mașinile de luptă Lynx, care aduce la Mediaș fabricarea carcasei, a protecției balistice și a software-ului de comandă. Totodată, la Victoria se construiește o fabrică de pulberi de peste jumătate de miliard de euro. În contrast, achiziția de elicoptere de aproape 900 de milioane de euro nu include nicio clauză de producție locală, generând locuri de muncă în afara României.
Capacitatea industriei românești de a deveni furnizor este limitată de nivelul scăzut de digitalizare și robotizare. În sectorul industriei prelucrătoare, doar 1,3% dintre firme utilizează inteligența artificială, un nivel de opt ori mai mic decât media UE. De asemenea, România are de zece ori mai puțini roboți la mia de angajați decât media europeană. Fără sisteme de control digital al calității și fără capacitatea de a urmări digital fiecare lot de producție, firmele locale riscă să fie excluse de contractorii de apărare.
În ciuda unui sector IT competitiv, există o lipsă de conectare între tehnologia de vârf și procesele de producție din fabrici. Estimările experților de la Factory 4.0 indică faptul că, în funcție de cât din producție rămâne în țară, între 2,5 și 5 miliarde de euro ar putea intra în industria românească până în 2030. Acest proces ar putea genera între 7.500 și 15.000 de locuri de muncă directe și indirecte, dezvoltând competențe aplicabile și în alte sectoare economice.
Pentru a evita un scenariu de subdezvoltare, se propune trei direcții de acțiune imediată. Statul trebuie să negocieze obligatoriu localizarea producției în contracte, similar cu modelul Poloniei. Firmele românești au nevoie de un program dedicat de retehnologizare pentru achiziția de roboți și certificări NATO, iar sistemul de învățământ trebuie să adapteze învățământul dual pentru a furniza ingineri de proces, programatori de roboți și specialiști în securitate cibernetică industrială.
Contextul securității regionale este marcat de o tensiune constantă, exemplificată de atacurile aeriene rusești în Ucraina și testările de sisteme de armament de către Coreea de Nord. Aceste evoluții geopolitice subliniază necesitatea unei industrii de apărare robuste. În acest cadru, tema producției de tip dual-use va fi discutată pe 7 octombrie, la București, în cadrul conferinței Factory 4.0, într-un panel dedicat acestui subiect critic pentru securitatea națională.